DRAGOS NICOLAE

M-am apropiat descult de perna ta, sa nu-ti fosneasca ingeri pe la tample, speriati de ne_rabdarea asta-a mea de-a te cuprinde cu privirea-n tample-mi. M-am asezat pe perna, ca un vis, ca

Mi-am mâzgălit sufletul cu tine, pletele-mi in vise mi-au picat, de-asta-s chel și gheboșit de-atinse de ne-spus minuni ce am gustat. N-aș zbura ca norii de sub păsări, buzele-ți de nu

Iubirea noastra a adormit aseara pe-un pat de vorbe rosii, sangerii, iar zori sa se trezeasca n-au sa vie, pan\' la sfarsitul carnii va dormi. Iubirea noastra-n flori de tei cazut-a si-a

Copiii sunt îngeri ce nu vor să zboare, Iar viața-i acopăr de lucruri murdare. Au aripi, ce stau lipite de corp, - a ochilor oameni să vadă, nu pot - Căci ochii de carne văd numai ce vor, Ori

Din lucruri mici, mărunte, Pot crește-mpărății, Din vorbe dulci rostite, Apar cel mult, copii. Ca trecerea prin lume Să nu-mi te ia din gând, Voi face pentru tine, Ce-ar fi trebuit de

Câinele pământului bate-n poarta gândului, Și de-i ușa ferecată o să latre noaptea toată, Iar de-i poarta slobozită, ca un gând, câinele intră. Câinele-i bătrân și orb, dar nu lasă-n

Te iubesc? Nu mint iubito, Chiar pe tine eu te vreau? Oare-a mea iubire toată Þie oare eu o dau?! Mă iubești, minune mică, Tu pe mine!? Nu mă minți? Ori visez ori tu nebuno Scumpo ți-ai

Mana mea, astAZI a curs peste sanul tau cel plans, s-a lipit de parul tau pana ieri culcusul meu. si-obosit, a ADORmit, dorul tau de-al meu iubit te-am lasat de-ai lenevit, si-a mea

Prima data cand m-am tradat pe mine a fost cand ti-am spus te iubesc. Astia rad. Cred ca Narcis din mine si-a facut vreun adept, sau vreun stalp. M-am tradat cand in loc de tacere am rostit

Anul vis e dus, cu sine a luat din ochii mei frumuseți ce-au fost să vie copți c-au fost să vadă ei. N-a fost vis urât, coșMare peste mine aduCând a fost lumea ce poVestea a trecut în ochi și-n

Mi te dă-mi cu totul mie Fi-mi povara cea mai dragă Până ce-o să se desfacă Dulcea vrajă ce ne leagă. Mi te dă-mi ca mâna apei Ce cuprinsă-i dinspre toate Chiar văzându-te departe Să te

Am fost la Cluj, mi s-a făcut rușine copil că n-am mai fost de zeci de ani, de când visam orașu-ntreg că vine să-mi vadă nebunia, ca pe-un har. M-am dus pe străzi, ca să mă vadă case ce n-au

Sunt locuri în orașul nostru, și chiar și-n sat, Dar cel mai mult, în munți găsești aceste lucruri, Ce par că s-au făcut de mult și de-a minunii povestire, Par basme, par povești de mult rostite

Sfinții au trecut pe-aici prin casă i-a chemat la masă Dumnezeu, n-au găsit o alta scurtătură și-au trecut pe-aici pe-unde stau eu. O fi fost ceva, cu circulația, s-or fi plictisit să stea-n

Plutește pe discul ce iese din văi, săgeată văzduhul, Începe s-alerge pe munți și pe văi, mănâncă pământul E-un demon albastru ce fuge prin văi, se scurge-n spre mare Dilată momentul ce-l ține

Sunt ani de când iubesc, o zei, o Doamne, ce iubire, Era Gebeides pe pământ, când te iubeam pe tine. Erau atlanții, oameni roșii, în munți trăiau doar albii, Nu se vazuseră pustiuri ori piramide-n

Nu esti tu aceea pe care-o tot iubesc. Ochii tai sunt altfel, dar la fel privesti. Sanii tai mici acum s-au mai lasat, gandul tau vrerea, de-a fi alta probabil, i-a apasat. Mintea ta, ca un

Mi-ai făcut cuibar la sânul tău. e așa de cald și bine-acolo, mă-nvelești cu grija ce mi-o porți, să nu-ngheț de-a sfârcurilor rouă. E un alb sfâșietor de roz, și-o căldură, nefiresc de

IubiRea la mine niciodată nu este cuMinte, niciodată nu se strecoară tiptil, tiptil să mă înfășoare și astfel să mă surPrindă. IubiRea trebuie să-mi taie răSuflaRea, să mă uimească, să mă cuPrindă cu