Anul Vis

Anul vis e dus, cu sine a luat din ochii mei frumuseți ce-au fost să vie copți c-au fost să vadă ei. N-a fost vis urât, coșMare peste mine aduCând a fost lumea ce poVestea a trecut în ochi și-n gând. Ca un chiuit de aripi, din poveste m-a trezit de m-am pomenit din leneș simplu om care-a citit, personajul de poVeste ce treCând deVine mit. În etern de s-a dus anul, mi-a luat inima de-Acum, să pot alta umple astăZi cu imagini, ce parFum iar de n-am s-o umplu goală deja pot s-o las, ca să am și-un loc în care viața încă n-a intrat. Nu, să nu Crezi cum că visul mEu s-a terminat, ce-anceput odată niciodată și nicicând nu s-ancheiat frumusețEa ce-a fost luată ochiLor s-a transformat, inima mEa astăzi vede ce cu trupul n-am visat, și am aripi ca să-mi poArte gândul trupul hăiTuit prin EdeNul care crește unde tu nu vezi nimic 31.12.2003 craiova