GÂNDrânduri

N-aș putea spune dacă te-am iubit, în mod sigur mi-ai plăcut, te-am dorit, asta știu sigur pentru că-n vise nu-mi apăreai înveșmântată ca-n poveștile-apuse, mâinile nu-mi stăteau dobitoace cuminți peste cărți ci-ți răsfoiam coapsele umede-n nopți părul nu ți l-aș fi pus să stea pădure între noi ci l-aș fi înalțat din pernă în sus peste umerii goi, n-aș fi lăsat sânii să-i pituli de ochii-mi flămânzi i-aș fi lăsat liberi cu ei fluturi să prinzi, n-ai fi stat goală, pândită de hoți, din palmă ți-aș fi mâncat inima făcută bucați.... Nu mi-aș fi dat viața pentru tine, să știi, nici măcar bursa mea mică, doar ca să vii, dacă ai fi avut nevoie de sângele meu, de o inimă sau de ficatul meu, sigur ți le-aș fi dat, căci nu te-am iubit nu te-am cântat, dansat sau vrăjit. Nu ți-aș fi dat hainele mele deloc căci umblam gol și înfometat de dor, nu te-aș fi lovit, nu te-aș fi chinuit n-aș fi zâmbit de nu m-ai fi iubit, n-aș fi râs de tine, nici tu n-ai fi plâns de în brațe-mi tâmpla nu ai mai fi pus. În concluzie: nu mi-a fost ușor să te văd îmbrăcată zi de zi și goală-n dormitor, n-aș putea spune dacă te-am iubit, recunosc, te-am gândit, te-am dorit....