Păcat de zilele cele cu soare
Cu fete și zâmbete șirete,
Suferind din patimi amare
Le desenam pe coli portrete.
Îmi închinam încheietura mâinii
Presând dungi negre de cărbune,
Eram doar eu
Afară este soare și-i liniște în jur,
Sunt plin de fericire crudă.
Alerg pe o câmpie, raze vreau să fur.
Este euforie, este absolută.
Mă joc prin păpădie și prin fum;
Să ne ținem de mână, să
Lama iți mușcă din vlagă,
Lasă-te străpuns de o dorință.
Lumina prin zăbrele este slabă,
Închină-ți vorbe de caință.
Ai renunțat să mai gândești
Plăcute zile fără faimă,
În lașitate
Copilul își pleacă trupul înainte,
Un nor albastru în zbor să prindă.
Și-a meșteșugit iubit părinte
Când ochii-n gol îi plimbă.
Un sfârșit și-a colorat pe foaie
Cu soare frânt și ape de
Sunt pătat de cuvinte amare,
Greșeli, plăceri și dureri umane.
M-am scormonit în vorbă și în gând,
Încercând să găsesc un secret intrând.
M-am lovit de volume întregi ce zbierau
Din rafturi în
V-am poruncit încă de ieri,
Lăsați-mă să cuget în tăcere.
E moartea mea; nu tu, nici tu nu pieri,
Iisus s-a spovedit la înviere.
Ce e un preot sau un doctor?
Ce știu ei despre mine?
Ei au
Cuvinte înșirate fără rost,
A fost decât o joacă.
Am folosit pistoale fără glonț,
Căruță beată fără roată.
Am despicat un singur verb,
Lipindu-l cap la cap.
Rânduri fără pic de nerv,
Nu s-a
Ai pierdut speranța vieții
Pornit să luneci către ea,
Plăcerea vagă-a tinereții
Te împinge liniștea.
Un pas târât te-a îngropat
Într-un tărâm etern al gheții,
Închizi ochii, ești
Cu rana sâgerândă fuge,
Durerea e o simplă fază.
De nu s-ar îneca… dar apa curge.
Destinu-i e o simplă rază.
Gheața ce îl taie-n carne
Îl face parcă și mai iute,
Înțepături de parazite
Mi-am injectat ultima doză de fericire. Stau întins pe pat și ascult lumina de pe stradă cum se lovește de pereții albi. Încerc să mă transpun în altă lume, a mea, a drogului. Mă stigmatizez cu
Citește-ți pe frunte răspunsul
Oglindă spartă îți voi oferi,
Eu sunt păcatul, intrusul.
Ascultă-mă, în vis te vei trezi.
Te urmăresc în voce,
Rasuflarea este vagă,
Te încolțesc prin
Prietene m-ai confundat,
Nu te cunosc și pace.
Ai bătut la ușă-ntârziat;
Speranța-n tine nu mai zace.
Nu mă-ndur să-ți dau iertare,
Nici fărâma de pe masă.
Poți să-mi plângi și la
Mormântul este–un mit
Plin de speranțe pentru vii,
Slabii fac parte dintr-un rit
Își văd morții pe mitologice câmpii.
Sunt simple oase în pământ
Cu flori singurătatea ce le-o plângem,
Cu
Mi-am sfârtecat umbra
Să văd cine-o mânuiește.
Văd resturi, râd prostește,
O cos, îmi ascund urma.
Mă folosesc de propriile-i sfori;
Străpung precis în negru abur,
Îi torn lanțuri din purul
Ce este omul?
O larvă-a decadenței?
Este oare rodul
Desfrânării, penitenței?
Trăiește în mizerie
Hrănindu-se cu ură,
Rob al ereziei
Plătind căință dură.
Este urât la vorbă,
Stricat de
Am plecat în căutarea ultimului val
Nebun, haotic caută un capăt de mal;
O barcă în mare cu echipaj curajos,
Cu un căpitan nebun, vânjos.
Am văzut un far, o ultimă speranță
Să îndeplinesc
Mi-am crăpat capul de-o piatră.
Am vrut să-mi fur cunoașterea,
Dar s-a scurs o pată
Deodată m-a îmbrățișat tristețea.
Asta e tot? O mică pată?
E tot ce știu din marea apă?
M-am chinuit în
Merg pe o stradă albă,
Culeg priviri stinse:
Oameni ce caută-n iarbă
Cugetări încinse.
Nu vorbesc despre nimeni
Sau cu nimeni nu vorbesc,
Îi las să se bucure liberi
Când nu mă
Să fii curat ca frunza cea uscată.
Să fii săpat de angelica viață.
Să fii crescut de zâna morții.
Să fii invidiat de toți necopții.
Să nu fii murdar la sânge.
Să nu dorești moartea
Fața mult prea aspră
În mâini și-o proptește,
E cercetat de-o mască;
După un timp grăiește:
“- Îți plângi veacul amar?
Ce suflete i-ai dăruit?
Să nu-mi spui doar
Că soarta te-a
Sunt singur în prăpastie
Zăpada mă sugrumă.
Brazi sălbatici mă afundă,
Sunt singur în prăpastie.
În lună văd fragmente din trecut,
Lacrimi calde mă mângâie,
Săpând șanțuri, vantul se
Înjuri în limbi a mii de draci
Dar pân-la urmă te împaci
Cu gândul că profa va fi o doamnă
Și nu te va chema la toamnă.
Adio dulce lume socială
Mă regăsesc în clipa abisală,
Fug după cursuri
DA