Imagini
Departe, în amurgul ud se scaldă Trupuri ce postesc, spre ceruri se îndreaptă; Sărmani orfani de arme și de mamă, Ei au purtat o suferință oarbă. Un vânt murdar ce trece printre pietre Adună
DADragoș AndronacheLacăt
Acolo jos sunt spini și e-ntuneric, Ascult cum fug șiroaie de sudoare. Fără să mișc trăiesc acel moment prielnic Când voi vedea în jur un fir de lumânare. Vor trece ani cu bărbi
DADragoș AndronachePunct
Porunca unui om desculț, Să calce pe urme sparte, S-a transformat în ace Când este în genunchi. Stropit cu apă rece, Se prăbușește în noroi, Þinut de oameni grei, Când regele
DADragoș AndronacheÎn Toamnă
Întind mâna către soarele alb, Continui să-i rup din petalele reci, Le ascund în spatele tău când treci Să luminez cu umbre pasul cald. O mică frunză, transformată-n cenușă, Își poartă
DADragoș AndronacheDrum
Pășesc pătrunzător și rece, Târăsc parfumuri goale Pe piei albe și oarbe Când vântul aspru trece. Sunt un călugăr fără pleată, Scăldat în nisipuri fără sentință, Pe un pământ fără
DADragoș AndronacheMireasmă
Ce tăietură am pe mâna aspră De la o lamă neagră, ruginită. În carne trăiește cu tărie înfiptă, Crestând cangrena vastă. Un început dulceag al vârfului Cuprins de spaime fade La începutul
DADragoș AndronacheFără echilibru
S-a rupt coloana vertebrală A noii epoci de îngeri prăbușiți, Gunoiul dintre unghii arde A celor de gândire murdăriți. Probabil ziua plouă, nu îmi pasă; Străjer la porți de sârmă eu
DADragoș AndronacheLacrima
Fierul încins pe pielea transpirată Dâre de ură stârnește la atingere; Pe podeaua strâmbă, atârnată Înghite cu calm fiece înfrângere. Strivită de coloși ai grotescului Adună resturi de carne
DADragoș AndronacheJoc
Sunt prăbușit, scârbit de încercări Firave, planuri către sborul vertical, În mii de caiete, hârtii și lucrări Am incercat tăcut saltul abisal, mortal. Aproape de vrej, iubit și
DADragoș AndronacheExist(ențial)
Pornit cu răutatea-n vene Sfărâm cinci zile de mister. Culeg, împart vorbe și semne, Atârn plăcerea crudă în cuier. Există sigur undeva o hibă O descărnez dar nu-i văd os; Cât am trăit am
DADragoș AndronacheDecăzut
Eu am o relație cu moartea și coasa: Îi dau sufletu-mi negru și putred, I-l dau în stăpânire fără să cuget Să mă judece și spintece cu oastea. Mă plictisesc voit când urechea aplec La rugi de
DADragoș AndronacheTot ce găsesc…
Tot ce găsesc pe crestele albe Este o briză dulce, alunecă ușor Peste tristeți crăpate și fade Pitite de răni cu-n rece fior. Un pas înainte spre orizonturi Abrupte cu inimă și suflet
DADragoș AndronachePas
Am rupt o floare cu petale Frânte de picuri cu ceață Prăbușite pe tâmple infernale Rănite cu șoapte de gheață. Străin de sborul meu zdrobit De lacrimi scrijelite cu pasaje L-am îngropat în
DADragoș AndronacheTrilogia “Made in Romania”
Perspectiva Omului Sistem Azi este luni și iar e dimineață, Mi-e foame și nițel cam greață; Dar după cafea sunt ca o floare, Mă duc să fiu sclav pe 3 milioane. Îmi pare bine că bătrânii sunt
DADragoș AndronacheBătrân prieten…
Bătrân prieten, slugă și hoinar, Toiagul strâmb, crăpat de vreme, Mă poartă pe limbi de hotar, Îmi suflă-n goale vene vârf de fiere. Sunt tot mai uitat pe drumuri pustii De chipuri închinate
DADragoș AndronacheSubit
Ieri am pierdut-o, of… păcatul Să scrijelești, Cu zâmbet strâmb și amar, actul Ce-l scârbești. Ultima privire, păcat ca e cu ură, Strânsă la piept Te amuză precum o strâmbătură Pe galben
DADragoș AndronacheBrevet asupra unei linguri cu viață
Răsturnarea de situație în dezbateri aprige Cuprinsă în cărți și tratate cu cenzură Se complace subit sub un nume de structură Sub ochii vicleni ai vieții practice. Gloata sătulă ce se adună pe
DADragoș AndronacheLumânare
Ce e lumânarea cu miros de ceară Topită de vântul ce fuge turbat, Târâtă fără voie de umbre pe o scară, Strivită pe scânduri cu iz cromat? E gheara ce fură din frica de moarte, Ghidează o pană
DADragoș AndronacheProiecția din interior
M-am gândit cât de frumos ar fi Să mă prăbușesc în neștiință, Să văd în jur hore de bolnavi copii Lipsiți de dureroasa lor putință. În hora morților să prind o mână Cadaverică și plină de
DADragoș AndronacheTimpul fără secundar
Pe un perete alb o gâză funcționeză: Se ascunde după mine de galerie. E târziu, ceasul secunde dictează, Caut o brichetă, trăiesc pe datorie. Gâtul e uscat, paharul cu apă S-a deșirat, dând
DADragoș AndronacheAtunci și Acum
Un pian își izbește corzile Împrăștiind ca un parfum Zgomote line în nopțile Cu trandafiri și mult fum. Potecile arătătoare spre balcoane Ce-s luminate de domnițe S-au transformat în brutale
DADragoș AndronacheDin cele auzite
Pocalele culcate pe masa murdară Și bălțile de băutură acră Nu se compară cu ceara neagră Ce odată privea călătorii cu flacăra aspră. Târziu, în noapte, acestea îmi apar Ca o imagine de chef
DADragoș AndronacheToamne
Adun cu privirea furtuna de afară, Gândindu-mă la moartea aspră. Frunza plutește galbenă, bolnavă, Își simte în nervuri moartea deasă. În galben bolnav totul e vopsit Până și sentimentul de
DADragoș AndronacheDialog
Ea: Ce vrei să scriu? Nu am idei Și chiar de aș avea, cu ce? Totul se topește-n jur… El: Nu conteză ideile prefăcute Ci doar ce trece-n gând. Înșiră-le pe
DADragoș Andronache