Poezie
Punct
1 min lectură·
Mediu
Porunca unui om desculț,
Să calce pe urme sparte,
S-a transformat în ace
Când este în genunchi.
Stropit cu apă rece,
Se prăbușește în noroi,
Þinut de oameni grei,
Când regele trece.
Păcatul piciorului flămând
Să simtă iarba grasă
Este doar o farsă
Când cade spre pământ.
Privește spre năuntru
Copilul Univers
Ce din joacă a șters
Cenușa lui cu vântul.
012803
0
AȘ