Poezie
Imagini
1 min lectură·
Mediu
Departe, în amurgul ud se scaldă
Trupuri ce postesc, spre ceruri se îndreaptă;
Sărmani orfani de arme și de mamă,
Ei au purtat o suferință oarbă.
Un vânt murdar ce trece printre pietre
Adună orice simț și putrede portrete,
Sunt scrijelite-n cicatrici trecute
În cuie de aramă trupuri vagi, pierdute.
Este un semn de molimi și de moarte
Pierdut pe-un front și-n cărți și-n arte,
Precum un gând cu mere coapte
Atunci când mergi în cercuri sparte.
012565
0

Frumoasă imaginea din \"amurgul ud scăldând trupuri\". Un singur detaliu mi s-a părut de prisos, \"merele coapte\", care în vecinătatea repetată a \"trupurilor\" dă o notă de veinin neexplodat.
Cu drag,
Constantin