Poezie
Lacăt
1 min lectură·
Mediu
Acolo jos sunt spini și e-ntuneric,
Ascult cum fug șiroaie de sudoare.
Fără să mișc trăiesc acel moment prielnic
Când voi vedea în jur un fir de lumânare.
Vor trece ani cu bărbi îngălbenite,
Îi voi purta pe drumul plin de cruci.
De pe mormânt frunze ruginite
Voi arde sprijinit în rugi.
Astăzi șoptesc cu greu spre ieri
Și strâng credința-ncrucișată.
Aștept să vină zorii grei
Să pot fugi, străin, pe calea nepătată.
Dar tot aici sunt eu, cel nemișcat
Cu fruntea udă de sudoare.
Încremenit, uscat
Păzesc un soare fără raze.
002.418
0