Poezie
Lumânare
1 min lectură·
Mediu
Ce e lumânarea cu miros de ceară
Topită de vântul ce fuge turbat,
Târâtă fără voie de umbre pe o scară,
Strivită pe scânduri cu iz cromat?
E gheara ce fură din frica de moarte,
Ghidează o pană într-un ceas târziu,
Descoperă dungi negre într-o carte,
Botează, pe rând, o fiică și un fiu.
Este o inimă plină de căldură rece,
Domol ea iși scutură din cărnuri.
Cu picuri nevăzută se petrece,
Sfârșind tăcută în infernuri.
002.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Andronache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Andronache. “Lumânare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-andronache/poezie/144483/lumanareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.