Poezie
Scurs
1 min lectură·
Mediu
Sunt pătat de cuvinte amare,
Greșeli, plăceri și dureri umane.
M-am scormonit în vorbă și în gând,
Încercând să găsesc un secret intrând.
M-am lovit de volume întregi ce zbierau
Din rafturi în flăcări săreau, mureau.
Am luat un fir de praf din zidul meu, sperând,
Să le rescriu în mine, să le păstrez în vânt.
Nu am găsit nici praf, cenușă, ramură de brad
Nici așternuturi proaspete în vechiul pat.
Pluteam parcă ținându-mi ochii-n buzunar,
Am încercat să văd; i-am ciobit dar în zadar.
Praf există din plin, cenușă, ramură de brad,
Dar nu simt în ochi, la pipăit sau mirosind din prag.
Cuie ruginite, gânduri mult prea învechite;
Plăcerea mea rămasă în zile înnegrite.
001162
0