Poezie
Prietenie Strânsă
1 min lectură·
Mediu
Prietene m-ai confundat,
Nu te cunosc și pace.
Ai bătut la ușă-ntârziat;
Speranța-n tine nu mai zace.
Nu mă-ndur să-ți dau iertare,
Nici fărâma de pe masă.
Poți să-mi plângi și la picioare,
Nu ești din aceeași rasă.
Te-am implorat să sfătuiești
Vechiul camarad de arme.
Ai știut suspin să terfelești,
Tu m-ai furat, nu mi-ai dat parte.
M-ai aruncat ca pe o cârpă
Doar spatele ți l-am văzut,
Ai infipt cuie în rană ruptă
La față nu te-am recunoscut.
Mânjește-te la bot cu ură,
Leagă-ți singur rănile.
Te-ai infrățit cu cel ce fură
Strânge-ți singur funiile.
001188
0