DMDoru Mihail
Verificat@doru-mihail
Bucuresti
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Anna, poemul are o admirabilă încredere în puterea metaforei. Primul vers, de pildă, m-a cucerit irevocabil. Restul n-a făcut decât să susțină prima impresie.
Pe textul:
„când viața refuză să..." de Anna Dzengan
0 suflu1
ContextCazul este delicat. Dacă scrii „sit”, ai de partea ta DOOM-ul. Dacă scrii „sait”, îl ai de partea ta pe George Pruteanu. Iar dacă scrii un articol despre lipsa comentariilor și primești un comentariu despre „sit” și „sait”, ai de partea ta ironia.
Pe textul:
„Dragi autori," de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextTrebuie că au fost foarte mângâietoare aceste rânduri din moment ce ați simțit plăcerea să ni le aduceți la cunoștință. Și totuși, din toate textele laudative pe care cel mai ades dumneavoastră le popularizați, eu întrezăresc o neîmplinire. Ceva... parcă nu vă lasă; pare că nu ați fost prea îndeajuns lăudată.
Pe textul:
„URME PE NISIP" de bianca marcovici
0 suflu
ContextFoarte incitant poemul - și sincer (se poate verifica) am meditat serios la ideea de avea un ton de sonerie specific. Evident, replica mea a fost scrisă cu mijliace mult mai rudimentare - nici n-aveam altfel cum :)
Pe textul:
„Poeții mei din telefon" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu1
ContextMie personal mi-a plăcut acest text. Faza aia cu „strâmtoarea ei” pe care tu o numești „indescifrabilă”... n-am ce să zic (până la urmă, dacă alții citesc viitorul în zaț de cafea și nu-i întreabă nimeni de sănătate…) — deci tu stai și, analizând, observi cum „apele dansează după voia lor” (mă întreb unde te afli când faci observația) și revii cu detalii privind o anumită înclinație pentru stilul vintage a celei care administrează strâmtoarea, clar ilustrată de curenții care „se încolăcesc ușor”. Pe scurt, are și pasaje ușor descurajante, ca de pildă „Frontiera ei nu mai primește amatori”, cât și încurajatoare: „iar ea (…) lasă doar câteva flote să-i atingă țărmul” (fată bună, da’ doar cu băieții de la ea de pe scară). Anyway! adevărata bijuterie rămâne totuși finalul: „Cine ajunge să-i simtă adâncimea nu mai uită niciodată că a scăpat nevătămat”. Si pe final o curiozitate – te-ai gândit să incerci si un text care sa abordeze subiecte geostrategice de actualitate?
Pe textul:
„Frontiera interzisă " de Sorin Busicescu
Recomandat0 suflu1
Context"un termen mai nou inlocuitor al nadejdii ar fi speranta / si ne-o manifestam destul de des / atunci apare la orizont deznadejdea" - As comenta cu placere aceste versuri daca n-as fi nevoit, mai intai, sa le critic putin. Daca speranta e introdusa ca inlocuitor al nadejdii, atunci, printr-o minima consecventa logica, opusul ei ar trebui sa fie disperarea, nu deznadejdea. Altminteri, termenii par schimbati intre ei chiar in timp ce textul incearca sa-i delimiteze. Bine, astea sunt consideratii filozofice mai mult si (ar spune unii) poezia are dreptul la asemenea libertati, (da; le-as raspunde - atata timp cat ele nu provin dintr-o nesiguranta in stapanirea proprietatii termenilor.)
Pe textul:
„nădejdea-n spernță " de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextDragă George, autorul îți mulțumește pentru că te-ai aplecat asupra textului său cu atâta atenție, reușind să extragi (cât de cât) un diagnostic dintr-așa amalgam
Pe textul:
„ca o cravată de mătase la un trening de fâș" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc mult, domnule Rodean, pentru lectura atentă și vorbele pline de generozitate! E o plăcere să vă știu cititor și o onoare.
Pe textul:
„Ursul jumulit de vulpe" de Doru Mihail
0 suflu
ContextMă bucur ca te-a destins - e vina lui Bogdan care a luat o horă înainte. Nu cred ca e târziu să ni te alături
Pe textul:
„Despre butoaie" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu3
ContextFlorina, Sergiu, vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Florjna – bine ai revenit; mi-era dor de zicerile tale :). Sergiu – fărâ cuvinte. M-ai făcut și pe mine să mai citesc odată.
Pe textul:
„un titlu foarte lung despre o anticameră construită din timpi de așteptare perfect aliniați, dar ținută în picioare de o răbdare atât de mică și de disproporționată încât aproape devine o formă de arh" de Doru Mihail
0 suflu1
Contextnu știu, Alina… stau și rumeg și nu-mi iese la procent - dă mereu cu zecimale. zici și mie cum ai calculat?
Pe textul:
„Dor" de Gabriela Elamawy
0 suflu
ContextGabriela, am citit cu plăcere poezia ta. Mi-a plăcut tonul ei melancolic. Și, recunosc, te invidiez pentru cât de mișto ai așezat-o în pagină.
Pe textul:
„Dor" de Gabriela Elamawy
0 suflu2
ContextDragă Andreea-Bianca, salut poezia ta, scrisă în versuri fără constrângeri ritmice, dar care rimează împerecheat - chiar m-a destins. Îți fac inclusiv o confesiune - m-am rugat pentru vederea tânărului din versul 2, cu care aproape m-am identificat. Tocmai de aceea, gestul tău - nici nu știu cum să-l numesc - tipic feminin! - de a o insera pe mama-soacră în mod brutal („Tu mi-ești dragostea de mamă / Când m-adori cu gest umil”) mi s-a părut cu totul lipsit de fair-play! Sunt, cred, în asentimentul tuturor (vorbă care mi-a rămas de ieri în cap) că omul acela, care până atunci se descurca foarte bine și singur, are nevoie de tratament posttraumatic.
Pe textul:
„hridayam" de Andreea-Bianca Șerban
De îmbunătățit-2 suflu1
ContextBogdan, apreciez că începi să lucrezi subtil. Preiau acest titlu pentru următoarea analiză pseudoliterară
Pe textul:
„Despre butoaie" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextÎți mulțumesc Emilian – pare că te pricepi; prin urmare am revizuit.
Pe textul:
„Despre butoaie" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextParcul, tranșeele imaginare, soldații care trag „gloanțe de puf” — ceva din războaiele foarte serioase ale copilăriei are scena asta, din acelea în care se moare des și numai până la cinci (când începeau desenele pe 2). Ce mi-a plăcut cel mai mult e finalul: soldatul care duce acasă un soldat rănit. Acolo parcă se adună tot poemul, sau acolo se strânge el cel mai limpede (zic și eu). Nu că n-ar fi și pe parcurs — sunt — dar imaginile sunt atât de multe și fiecare atât de puternică în felul ei încât uneori par că se iau la întrecere (sau, ca să respectăm topica autorului: la întrecere par că se iau).
Pe textul:
„Ultimii soldați" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat0 suflu
ContextOttilia, e clar un poem de stare (zic și eu ca George), dar interesant e că la tine starea se teatralizează: șerpi în păr, dinți ca pietrele, vorbe scuipate — toată recuzita unei mici tragedii mitologice. Ruptura spre cotidian (curentul căzut, datele mobile, emoticoanele) e bine găsită și dă textului tensiunea lui. Apropo — ce film era?
Pe textul:
„vedetă" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu1
ContextBogdan, îți mulțumesc pentru energia pe care o împărtășești cu noi. Apropo de „Rock Me Amadeus”… să nu crezi că n-am observat
Pe textul:
„Despre Mozart " de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc, Emilian — aprecierea ta înseamnă mult pentru mine; dar cel mai mult mă bucur că ai zâmbit.
Pe textul:
„Despre Mozart " de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
Context