sonet în dulcele grai

Semnalez această artă poetică de o sinceritate aproape testamentară. Eu aș păstra ultimul vers pentru epitaf: „cu graiul românesc împletesc (pentru împrejurare: am împletit) imortele”. Rareori izbutește un autor să-și rezume atât de exact întreaga operă: dor, suflet, sat, luceafăr — tot ierbarul, cu floarea întreagă și toată lipsa de sevă.

Şi eu doresc să semnalez că de fapt prin semnalarea sa, Doru justifică alegerea Radio Agonia de a difuza pe post în medium-rotation cu cununiță de imortele poeme care ne pot revoluționa percepția poetică, printre care şi numeroase poeme ale doamnei Petrov. Felicitări ambilor, Radio Agonia vă ascultă!

De fapt, textul acesta este dedicat limbii române, în al cărei „dulce grai” doamna Petrov continuă să ne încânte zi de zi și ceas de ceas. Nici nu mai contează că, de fapt, nu avem de a face cu un sonet. fiindcă se abate substanțial și inovator de la regulile sonetului, chit că numărul de 14 versuri este respectat. Dar minunea este că până și „sfântul soare” a prins să grăiască în dulcele grai românesc.
Fascinant, ce mai!

Ca să fiu sincer, pe mine m-au podidit lacrimile. De emoție, desigur.

"sufletul e ecoul care nu are moarte" e piatra unghiulară a acestei construcții poetice, dacă mai adăugăm și câteva considerații fizice legate de ecou - pentru a determina distanța minimă (d) la care trebuie să se afle un obstacol pentru a produce un ecou, fizica utilizează formula vitezei mișcării uniforme (\(v = \frac{2d}{t}\)), deoarece sunetul parcurge distanța dus-întors, putem afla timpul în care ne putem reîncarna.