Poezie
Baladă de plută pe margine de flux
meditație despre ființă și sens în regim de presiune
1 min lectură·
Mediu
În golul de sticlă cu vuiet confuz,
suspendat între haos și fluxul difuz,
eu, dopul din plută, cu fruntea-ncleştată,
visez o ieșire — dar lumea e plată.
Mă strânge tăcerea în spume și dor,
în spasmul lichid, în rotorul motor,
sunt strigăt de dop într-o gură de vin,
un țipăt prelins în adâncul divin.
Sub stejarul ce pleoapa închis-a-ntr-un mit,
patinează idei pe un ax infinit
E fierbere-n fluier e vuiet în os,
e Onir agregat într-un stadiu duios.
Un taur de aer mă-mpinge-n abis,
Heidegger - mă înjură şi noaptea în vis
Ce e timpul ? - O țeavă ce suflă-n neant,
și-n fundul butoiului totu-i pesant.
În mine, presiunea ca o rugăciune,
cu bule ce urlă, cu doruri nebune —
și totuși rămân, și-nchircit mă supun
la rostul de dop în sistemul comun.
Căci nu-i liberare, nici sens, nici cuvânt,
doar sticlă și vin și un lemn muribund.
Iar când, într-o clipă, voi plesni pe tavan,
să știi că-am căzut dintr-un vis damigean.
051.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “Baladă de plută pe margine de flux.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14188875/balada-de-pluta-pe-margine-de-fluxComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓curge firesc, și, deși aș spune că e „decât” pentru consumatori prin umorul increat, are un nivel de înțelegere care deschide. Ca prezervativele pe care și le trăgea bunica pe degete, când se tăia cu cuțitul de bucătărie. :) Dincolo de toate acestea însă, nu îmi dă pace „visul damigean”. Ai putea să îmi dai mai multe amănunte despre această calamitate, a cărei sonoritate trădează un ucigaș milenar? Felicitări!
0
DM— rar ajunge un poem până la latexul gospodăresc, mai ales când e manevrat cu atâta grație de o bunică discret-vizionară.
Cât despre visul damigean, nu-l pot explica, doar îl port: e aburul acela vechi, dulce și neliniștit, care se ridică atunci când lumea tace puțin prea puțin.
Cât despre visul damigean, nu-l pot explica, doar îl port: e aburul acela vechi, dulce și neliniștit, care se ridică atunci când lumea tace puțin prea puțin.
0
DMMi-am înregistrat vocea de caruso si am trimis. Sper ca am respectat toate indicațiile. M-am tras si-n poză pentru a fi corespunzător.
0