Doru Emanuel Iconar

„să fiți cenușă în ultima zi” v-aș păstra aproape pentru că:

„nu am împărțit niciodată ura am înghesuit-o în cărămizi
am cimentat bine intrarea”

„întotdeauna tonul capătă amplitudini în apropierea absurdului”

de aceea țipătul.

We all love you. Sărbători fericite!

Doruleț

Mulțumesc de trecere, mulțumesc pentru căldura cuvintelor lăsate aici. Dar și mai mult pentru că ați primit firesc părerea despre textul dumneavoastră, chiar dacă venea de la un copil. Promit să recitesc textul.
Sărbători fericite, dumneavoastră și familiei!

Cu stimă

Doru Emanuel

Despre poezie: nu este haiku, de fapt am încadrat-o la personale, sunt doar gândurile mele. Imaginile le-am surprins la cabana noastră. Forma aleasă, 5 – 7 – 5, mă ajută să-mi disciplinez scrisul, pe mine, crede-mă, e nevoie, dar mai ales este altceva decât se scrie în mod obișnuit, inclusiv ceea ce scrii dumneata.
Nu-ți cunosc ideile despre poezie, promit să te citesc. Din spusele celor care îmi îndrumă pașii, se pare că posed un simț special pentru poezia niponă. Posibil să aibă dreptate, nu?

Lumea basmelor pentru copii mă atrage, nicidecum lumea ta. Dacă mi-ai citit textele, nu doar această poezie, te-ai convinge. Poți spune despre basme că este o singură lume? Sau, pentru că am doar 13 ani, lumea mea e zero? Chiar dacă am un IQ mult peste medie? Poate ai uitat ce minunată e viața unui copil?
Posibil să nu înțeleg corect termenul. Poate îmi explici ce înțelegi prin entuziasm. Ce spui? Numai pentru că scriu și din când în când public nu justifică definiția „entuziasm”. Părerea mea.

Nu știu ce răspuns te-ar mulțumi. Repet, scriu pentru că îmi place, nu mă împinge nimeni și nimic decât gândurile născute în spatele frunții. Nu e entuziasm, altfel pagina mea ar fi plină de texte. Ori postez foarte puțin, deși scriu zilnic, am publicat, pe hârtie, și mai puțin, cărți câteva. A scrie pentru mine este ceva firesc așa cum firesc este pentru copii să se joace. Unde vezi entuziasm eu văd doar joacă. Poate dumneata ai fost mai serios. Eu doar învăț, ajutat de cei de aici și de puținul talent dăruit de Domnul.
De fapt, de ce să nu mai scriu?

Spuneai în primul comentariu: ”mi-e dor să scriu”. Întrebarea firească: de ce nu scrii? Ce te oprește?

Poate lași o adresă,poate discutăm.

Entuziasm? Nu, categoric nu. Scriu pentru că numai așa scap de lumile din mine. Totul curge calm și firesc ca o creangă înflorită de cireș. M-as opri. Nu pot. În fiecare zi o iau de la început cu scrisul, în fiecare dimineață se naște o lume nouă. Și oricât de repede aș scrie nu e îndeajuns. Lumi noi dau năvală.

Labiș? Eu însumi sunt un visător, unul care refuză să vadă hidoșenia lumii în care nu vreau să pătrund. Dar cresc, n-am încotro.

N-o să mai scriu? Asta este! Va fi cum vrea Domnul.

Poezia ți-a plăcut? Sau nu? De ce?


Doru Emanuel


P.S. De ce nu scrii?

Întreb: nu sunt prea mulți de „în”? ( \"în afară\", \"în ordinea\", \"în care\", ultimul apare și în prima strofă )


„inima e un hublou
prin care lumea privește
atunci când plouă

el iubește
ordinea care sunt”

Cred și eu că prima strofă e un poem în sine.

Doru Emanuel

De data asta las semn de trecere, nu cred că am făcut-o vreodată deși vă urmăresc de la începuturile mele pe site. Cât adevăr:

„îți plângi de milă și te uiți cu coada ochiului
să vezi dacă nu e cineva prin jur să te compătimească”

Un vers pe care mulți ar trebui să-l citim:

„poezia este altceva decât o enumerare de gadgeturi”

să medităm pe marginea lui chiar dacă:

„simți că îți pârâie vertebrele
rezistă așa privind înainte prin ea
la cuvintele înviate care rescriu
un alt sistem de vecinătăți pentru trupuri”

Cer scuze pentru stângăcie. Mi-a plăcut, nu sunt poezii care nu mi-au plăcut
pe această pagină.

Doru Emanuel

Teo,

sunt lucruri pentru care trebuie să-ți faci timp, așa simt. Citindu-vă pe voi, fac ce trebuie, pentru mine. Și chiar dacă semnele lăsate nu sunt analize literare, sigur sunt gândurile născute atunci când vă citesc, e ceea ce văd la voi, cei de azi, eu, cel ce voi fi mâine.

Doru Emanuel

important e până la urmă să locuim într-o inimă iar tu ai multe inimi în care trăiește, așa cum ești. Trăirea ta e altfel, de aceea și „Nopțile tale de aici nu seamăna cu nopțile pe care le știm”. Dăruiește-le!


Doru Emanuel

O mică bijuterie plină de semnuficații. Singurul vers care nu mi se pare potrivit: penultimul.

„ce mult contează o zi
în care ai senzația că exiști
chiar dacă mâine
totul va fi altfel...”

Doru Emanuel

Doamnei Stela

Text interesant de aceea ar merita periat. Final bun, de poveste. Te atrage să mai treci pragul acestei pagini. Aștept să ne povestiți despre “coriga”. Ce sunt „călugării”? De așa flori n-am auzit.

Doru Emanuel

Radun

Greu să lași comentariu după ce s-a spus tot dar pentru că îți urmăresc evoluția, încerc.
Poezie construită frumos, admir claritatea, precizia, economia de cuvinte care spune totul. Ai reușit un poem bun.

Cu prietenie

Piciul

Un poem închinat vechilor trenuri, vechilor bucurii, tinereții trecute.
Într-un limbaj viu, poemul aduce fluxuri de emoții felurite: tristețe, visare, tandrețe, și parcă e disperare, dar una decentă, în toate aceste versuri în fața trecerii timpului. Plăcut.

\"eu le făceam la toate cu mâna
și cel mai mult îmi plăcea cum șuierau
când mă vedeau de departe
se obișnuiseră cu mine
aveam o cămașă albă
și palmele mele mărunte
străluceau ca două linguri de aur\"


Dorulet

Ok! Mulțumesc.

Doru Emanuel

O poezie frumos construită, lirism formulat cu precizie, claritate, rapid, fără vorbărie, fluent, liber, la țintă. Schimbare de ton. Plăcut.

\"dau fuga în suflet
să fiu cât mai
aproape de zi\"

Același prieten

Doru Emanuel

Am citit poezia imediat ce ați postat-o, mi-a plăcut tonul de acceptare, până la urmă de optimism, printre atâtea plângeri de milă. Așa l-am simțit atunci. Economia de cuvinte, scurta hoinăreală prin noi sunt lucruri pe care le apreciez. Dar acel „colț” mă punea pe gânduri. Am revenit, gândesc că bine am făcut. Comentariile m-au lămurit, percepusem corect mesajul. Mai trec. E un „colț” plăcut.

Doru Emanuel

Vin și eu pentru că ploaia e acasă la mine oricând dar mai ales acum când merii timpurii sunt în plină floare iar vântul aduce cu el miros intens și dulce de primăvară
Îmi place glasul ca de soprană al versului, lumea de sub pleoape e minunată.

Doru Emanuel

Mulțumesc de trecere și cuvintele de apreciere.
Mare surpriză mi-ați făcut. Tocmai mă delectam cu poemul dumneavoastră „Lecția de respirație” apărut în „Oglinda literară”.
Vă mai aștept.

Doru Emanuel

Expresive: 1, 4, 6 și 8.

Doru Emanuel

Dureros, amar dar și o limpezime pe care și eu, ucenicul, am simțit-o profund.

\"dumnezeu a mai putut să existe atunci\"

Doru Emanuel

Îmi place economia de cuvinte care reușeste să spună cât nici nu pot înțelege încă. Aș fi renunțat și la
„ca un” din versul 2.

„te strecori sub rană
detaliu tandru și inconștient”

Strofa a doua, superbă.


Doru Emanuel