lucruri simple despre mine

păi merge ea definiția simplă de la început cu pomposul încarcerării cuvintelor? cu alte cuvinte, un sinonim mai simplu și mai firesc nu ar face rău, dimpotrivă.
așa cum sfârșește acum, textul se anihilează singur. pornește de la ana și sfârșește la prefectură.

A nu te incadra in forme impuse tu ce crezi ca inseamna ? Inseamna nonconformism.

P.S: Cred ca daca nu scriam zambetul la sfarsitul intrebarii nu as fi ajuns la offtopic, de acum a sa mai evit genul acesta de \"emoticoane\"

sugerezi să schimb finalul, care acum, recitind poate fi o dublă explicație?am să mă gândesc la sfatul tău.
mulțumesc,

uneori, lucrurile complicate au formă simplă. totul e cum le privim noi.
mulțumesc pentru precizări.

mi-a lasat si mie un gust amar finalul. desi incepuse bine, chiar foarte bine dupa parerea mea.
si /un poem fără forme canonice/ imi suna greoi. prima strofa este destul de buna pentru a se aseza ea singura intr-un poem

am să iau în calcul și părerea ta. și o să încerc să schimb.
mulțumesc.

Întreb: nu sunt prea mulți de „în”? ( \"în afară\", \"în ordinea\", \"în care\", ultimul apare și în prima strofă )


„inima e un hublou
prin care lumea privește
atunci când plouă

el iubește
ordinea care sunt”

Cred și eu că prima strofă e un poem în sine.

Doru Emanuel

cezara, eu consider că am citit un poem bun (și nu văd de ce a fost încadrat la personale chiar dacă stările sunt specifice persoanei). construcția și exprimarea vin să confirme modul tău de a scrie structurat.
poate titlul derutează...și spun asta pentru că starea lăuntrică nu este și nu poate fi un lucru simplu, ci dimpotrivă ceva foarte interpretabil...
eu l-aș intitula; iubire în urdinea în care sunt.(nu-i musai să ții cont de părere). scuză-mă pentru gestul de a-mi da cu părerea într-o stare individualizată...
indiferent de situație, eu sunt mulțumit de lectura făcută.
nu prea ai ce schimba .

\"el mă iubește
în ordinea în care sunt\"

cu sinceritate,
teodor dume,



imi place finalul

a se citi corect; iubire în ordinea care sunt

Aș schimba inima din versul \"inima mea e un hublou\". Parcă este prea banal cuvântul, prea tocit, pentru a nu contrasta cu eleganța,(în simplitate), poemului. Finalul mi-a plăcut foarte mult, chiar prea mult, încât mi-e teamă să nu-l rețin și să uit cine l-a scris. Cu amiciție,

doru: mulțumesc pentru comentariu. cred că,,în,, își are cursivitatea în devenire printre versuri. oricum, ai un ochi format pe detalii.
teo:probabil că ai observat că mai toate poemele mele sunt trecute la personale. asta pentru că nu am încă pretenția că sunt poetă, ci doar redau stări. mulțumesc, nu trebuie să te scuzi, suntem într-o lume virtuală în care părereile pertinenete sunt întotdeauna benefice.
ioan: uite, am modificat. și am să-ți mulțumesc, simplu, precum poezia în sine,
cu drag tututor,