Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mircea-lacatusML
mircea lacatus
@mircea-lacatus
Poezie

trenurile mele

1 min lectură·
Mediu
astăzi am fost în gară sa văd trenurile
o bucurie mai veche
când dispăream de acasă ore întregi
mă găseau la capătul câmpului așteptând
știam când trec trenurile de marfă
știam când trec trenurile cu oameni
eu le făceam la toate cu mâna
și cel mai mult îmi plăcea cum șuierau
când mă vedeau de departe
se obișnuiseră cu mine
aveam o cămașă albă
și palmele mele mărunte
străluceau ca două linguri de aur
astăzi în gară am primit o floare
pesemne că arătam foarte trist
niciun tren nu era ca acela
cu care am vrut să plec odată în lume
m-am întors acasă cu gândul să scriu un poem despre trenuri
despre singurătate despre uitare despre iubire
în care să spun lumii că am primit o floare
pentru că eram trist
pentru că nu mai există locomotivele mele
învăluite în aburi și cu roțile proaspăt vopsite în roșu
(nu l-am scris niciodată)
065.639
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

mircea lacatus. “trenurile mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/1779121/trenurile-mele

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cezara-raducuCRcezara răducu✓
deții secretul de a vorbi despre lucruri ce au fost ca și cum tocmai s-ar fi întîmplat.am aflat aici niște comparații superbe, mîinile ca niște linguri de aur,,,micimea,, palmelor, care ne aduce aminte în orice clipă că nu putem păstra clipa în căușul lor....am să aleg acest poem, ca pe un tren în care am să mă urc cîndva.
cu nostalgie după toate trenurile ce au trecut prin viața mea,
cezara
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume✓
mircea,
imaginile îmbobocesc sub pleoapele poemelor tale
și în inimile noastre aduceri aminte care dor
uneori plăcut, alteori...
sigur că nu vor mai exista niciodată locomotivele noastre. ele au plecat de mult...

un poem reușit, cu stări bine redate conturând sentimente și simțiri...

stimă,
același,
teodor dume,
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar✓

Un poem închinat vechilor trenuri, vechilor bucurii, tinereții trecute.
Într-un limbaj viu, poemul aduce fluxuri de emoții felurite: tristețe, visare, tandrețe, și parcă e disperare, dar una decentă, în toate aceste versuri în fața trecerii timpului. Plăcut.

\"eu le făceam la toate cu mâna
și cel mai mult îmi plăcea cum șuierau
când mă vedeau de departe
se obișnuiseră cu mine
aveam o cămașă albă
și palmele mele mărunte
străluceau ca două linguri de aur\"


Dorulet
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus✓
de fapt noi toti suntem acum in acelasi tren
care se cheama poezie.ro
putem trece dintr-un vagon in altul sa ne vedem
sa stam de vorba
fiecare va cobora
la statia destinata dar pana atunci
sa ne bucuram unii de altii si toti de poezie


va multumesc
emir
0
@carmen-mihaela-visalonCVcarmen mihaela visalon✓
Buna Mircea,

M-am oprit sa-ti las un semn pentru ca si eu ca si tine iubesc foarte mult garile si trenurile. Sunt cele mai triste locuri din lume.
Te obliga sa pleci. Daca esti fericit este pacat sa o faci. Daca esti nefericit, degeaba o faci.
Atunci cand primesti flori sau se flutura batiste, tristetea locului este mai suportabila. Dar lucrurile pe fond raman la fel.

Cam atat in off topic.

Despre poezie, trebuie sa recunosc ca nu este cel mai reusit text al tau desi ai patru versuri care imi plac:
aveam o cămașă albă
și palmele mele mărunte
străluceau ca două linguri de aur
astăzi în gară am primit o floare


Sarbatori fericite.

c.


0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus✓
HRISTOS A INVIAT !

despre poezie astazi nimic :)
m
bucuros m.
0