se întoarce ploaia acasă..

cezara, minipoemul tău place
eo pată de liniște...
și concentrarea milimetrică a cuvintelor.
ai un stil cu pretenții și-l stăpânești foarte bine.

\"mă ții strîns
sub pleoape
până când îți curg
printre gânduri
ca o șoaptă\"

citit cu plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

să ascultăm povestea ploii!e atât de senzuală...
mulțumesc pentru constatnța cu care mă citești.

Cezara,
idei in armonie, echilibru, concertate si concentrate. un poem de stare. felicitari!

retin: ești mai senzuală decât ploaia

cu prietenie,

mulțumesc. este o poezie de stare, bine spus.

Vin și eu pentru că ploaia e acasă la mine oricând dar mai ales acum când merii timpurii sunt în plină floare iar vântul aduce cu el miros intens și dulce de primăvară
Îmi place glasul ca de soprană al versului, lumea de sub pleoape e minunată.

Doru Emanuel

frumoasa picatura aceasta de poezie, mai putin ultimul vers, putin cam banal. cred ca efectual ar fi mai puternic fara el. doar o parere.
ziua buna

doru:mulțumesc pentru com.sincer, îmi face o plăcere să te aflu pe aici. prca dezminți faptul că generația tînără nu mai citește. te aștept oricînd,cu drag,
ștefan: mă bucur de trecerea ta. ultimul vers........poate ai dreptate. ascultam ploaia cînd am scris. mulțumesc.
cu drag,