Doru Dorian David

Impresionant poem venit cu sufletul din suflet! Alchimistul detine toate instrumentele, cauta locurile prin care n-a trecut nimeni, alchimia singuratatii , mistica prefacerii si facerii, repetitia sisifica chiar prin titlu: \"Punct și iar de la capăt\" nu puct si de la capat!

Iata cuprinderea fina in vers a singuratatii sufocante: \"singurătățile așezate mănunchi/ sub buzele grinzii crăpate de timp/ sufocă tăcerea/ la ora când /toate umbrele adorm\"

Amplitudinea tristetii curgerii atator alte vieti prin trup, acest singur trup care ne este si mormantul: \"sub piele/ e multă tristețe/ curge înspăimântător/ ca o clepsidră/ cu vieți \"


Relev versurile spiralate care constrang, ne incheaga respiratia, ne indupleca! Neliniste se prelungeste in antipodul ei si: \"picură liniștea/ nu mai e nimeni/
mă agăț de culoarea cerului/ aerul s-a rarefiat/ timpul sinucigaș de cuvinte/
îneacă umbrele/\"

Si iata cercul inchis! \"din trupul dezbrăcat/ pornește un nou început\"

Ultimele trei versuri sunt ca samanta :
\"tălpile miros a iarbă

între cele două respirații
se joacă un copil\"... in trecdere,O zi buna! 3d

Acest apus este vazut prin ochiul unui pictor... privind ziua printr-un tub si revarsarea ei in noapte. Este asa cum ai taia lumina in doua... o fata va fi neagra... ori timpul ce se rotunjeste se rasuceste inghitindu-se!

\"de jur împrejur un ritm al nepăsării
se-ntinde ca un elastic tras
dintr-o parte / în lumina soarelui rămas așteaptă
primele umbre\"


fain. 3d

imbracata=imbraca

Revin asupra poemului cu bucuria infrantului, cu acea privire asezata in interior,
doar in interior, acea privire induplecata, ratacita, zidita in jar! Cand nu mai sunt decat strainul, rupt de radacini \"în care creșteau(cresc) spaima golul umbra\"... Da, \"nicio mână de pietriș nu aruncau zilierii pentru stingerea jarului\"

\"sunt ruptă din rădăcini străină de casa cu acoperișul oblic în care creșteau spaima golul umbra și nicio mână de pietriș nu aruncau zilierii pentru stingerea jarului\"



Miezul durerii/efemerului dar si orgoliul neinfrantului imbracata poemul:

\"carnea din care m-am născut este acum un fluture orb a trecut prin corul mesagerilor fără lumină

și numai ea știe cât de avizi își caută oamenii moartea sub pietre cum trișează cu vanitate dimineața grâului

un lapte straniu îngroșat de semințe putrede curge peste fluturii-om le umple inima ca pe o eprubetă fragilă\"

Si iata speranta:

\"diminețile când grâul nu mai dă pâine ci strigă violent după soare un soare mai umed decât capătul dinspre naștere\"

Asisderea mie!

\"strig violent după soare\"

Printre aceste cuvinte raman... insufletindu-ma!

\"carnea din care m-am născut este acum un fluture orb a trecut prin corul mesagerilor fără lumină

și numai ea știe cât de avizi își caută oamenii moartea sub pietre cum trișează cu vanitate dimineața grâului\"

regards,
3d

Florin, poemul m-a prins... am o mare rugaminte... ce spui tu dar sincer, despre aceasta strofa:

\"o făptură care în cădere
s-a prins de o creangă și se roagă,
știind că dacă ramura se rupe
va fi înghițit de abis \"

Cu stima. DDD

Un poem amplu trecut prin inima, trait, suferit, asumat! amintirile chiar si de o clipa nu se uita chiar daca... un semn al celui care te-a citit cu intreg sufletul! 3d

Ma impinge mamona cel tanar sa umblu prin poem, de asta data pe varfuri... gandindu-ma la acel pusti... si spun: ce bine ca nu i-ai dat acea cutie a Pandorei!?
Aroma poemului acum trece parca prin penelul vital al unui impresionist, darnic:

\"pe capac e desenată o casă verde cu acoperiș roz
acoperișul abia se mai vede
o cutie destul de veche îmi spun
nici copacii mov care ajung până la cer nu se mai văd bine
norii pufoși sunt deja ruginiți\"

Fermecatoare aceasta alunecare a ochiului prin peisajul deja imbatranit, transpus in culori calde... Ei tot invelisul atat de colorat... ascunde
acea frica eterna: \"am împachetat spaima de moarte\"... da incercarea, zbaterea,
iar in final induplecarea:
\"am urcat greu scările
am deschis ușa apartamentului
am pus pachetul pe masa din bucătărie
și am început să mănânc din el\"

Intr-un cuvant am inceput sa manac din el si eu... DDD

Inima, nu este ca floarea la ureche, ne spune poeta! Ea inima se deschide larg tot mai larg pana unde \'verbum\' hoinareste prin oameni si vrand ori ne... oricat EA (inima) nu/vrea ia cateva fire din praful celuilalt si BUM... explozia! Iata de ce cuvantul este istorie, geografie, aritmetica a intamplarilor! Noi cei prin care treci, avem grija sa nu uitam acel stimul/soc sufletesc (nu electric) ritmic ori aritmic astfel ca EA \"inima înghite poțiunea peste cât îi e dat.\"
In final zic \"Die Verbum\", sunt liber? Stiu, sunt sigur ca ma lasi sa mor!
In trecere! DDD

Dana, cat paradox, iata-ma si pe mine haladuind prin poem... sincer si direct, ma iarta! mi s-a parut prea amplu, prea larg! Ma opresc cu intreaga inima in miezul lui darnic:

\"nu puteai să mă iubești de fiecare dată la fel
iar eu tot dispăream prin landuri imaginare
mă întorceam doar înspre toamnă
atunci doar atunci ți se părea că sunt aproape reală
dar nu eram decât încă una dintre acele femei înstrăinate
care poartă cu ele o proprie reprezentare a singurătății
imposibil de înțeles din afară\"

dupa care citez:



\"iată că viața e foarte aproape de noi\", un semn din fuga! DDD

Trairea in doi, Noichian, poate! pune in balanta o viata!
Explicatia, ingusteaza precum un inel de logodna constrictor! De pilda, ii asezam inelul pe deget iubitei, urman zidirea, dependenta, acea criza intre
tolerant/toleranta si intoleranta, intre impacat/impacare si neimpacare:
Zici ca:

\"mă obosește atâta
intimitate decupată
din fericirea în doi
care de fapt
nu reprezintă mare lucru
sau aproape nimic
nici măcar o mângâiere
clandestină
sub ochiul semaforului

știu că orice gest
capătă sensuri efemere\"



Este firesc? Parerea poetului este irefutabila! A decupa prin poezie
franturi din fericirea in doi, este nesemnificativ ori cel putin obositoar! Verdictul este dat, este imbracat in haine dictatoriale!

Miezul poemului socotesc ca se deplaseaza spre centrul poeziei unde poetul naste releva, dualitatea falsa/ obiceiul nostru da a ne schimba imbracamintea pe acelasi trup, incercand oglinzi false! privindu-ne inlauntru in acest singur trup, care se pare ne este si mormnt!

\"plin de mine
o să mă uit în oglindă
dacă asta mai contează
apoi o să mă port peste tot
până când o să-mi schimb costumul...\"

restul e
un spațiu strâmt și mult timp


Acesta strofa extrem de reusita, inchide esenta intregului poem... ultimile versuri sunt dense, poarta in sine acel metafizic atat de necesar poezie mature!

O sa revin cu placere. DDD

Prietene, aceste micropoeme, inchise in boabe de orez par sa explodeze dand cuvantului profunzimi destainuite, imbracate intr-un limbaj specific poetului sensibil in care sufletul este inaltator! Batrane, adun sub cuvintele tale cateva texte din Basho, traduse de poetul Victor Stir! O zi buna!



Mare - agitată
Departe peste Sado
Calea laptelui

Pisica doamnă
Crește subțire torcând
Iubire și orz


Turbată mare,
peste insula Sado,
raiul pe valuri


În seară și zori
Lângă Matsushima!
Îndrăgostitul


Face sarmale
În frunzele de bambus
Degetul prin păr


Veni și-un cerb
Când s-a născut Buddha
Pătat ca acel

Moartea lui Buddha
Mâinile-n rugăciune
Sună-n picături

Aș vrea să albesc
În pulbere de rouă
Lumea de colburi


În bobi de rouă
Aș dori să limpezesc
Lumea căzută

Daruitoare de viata prin durere, iata ca femeia vie, stând lacapătul serii/printre crengile de cireși înfloriți/înaltă în vis tremurătoare/ ne cuprinde, ne invaluie, amintind de o Ana inchisa cu pruncul in zid, relevand oarecum brutal sacrificiul, jertfa peste putinta, vama, inchipuind zidul, acel zid care destrama, nu inchide, nu se zideste ci desparte : \"numai unul zidul \'naltul ce desparte-un om de altul\"
Poemul, ne aminteste de un Stefan A. Doinas, \"Mistretul cu colti de argiont\" prin muzicalitate interioara si amplitudine ideatica. Iata:

\" din ochi îi curgeau lacrimi din inimă sânge
nime-n lume n-o vedea nime-n lume n-o știa
numai unul zidul \'naltul ce desparte-un om de altul\")

De la versurile:


\"a capătul serii când am ajuns o femeie înaltă și vie
m-a luat de mână și m-a dus până în mijlocul pământului
păsările cerului au pierit luminile s-au stins cu toatele
durerea plecase din carnea noastră nu mai aveam trupuri
atunci am scris poemul acesta și ne-am întors înspre dimineața cea vie a lumii

printre crengile de cireși înfloriți adia sufletul nostru spre vară\"

ritmul poemului este rupt, cantecul, melodia se estompeaza, cautand reintoarcerea in sine, in intimitatea unei dimineti care invie! O zi buna

un poem tanar hasurat cu un penel clasic imbietor. versul este natural, porneste din acea simplitate care se rasfrange din viata si da viata!
intr-un cuvant, o sa mai trec prin gradina ta, urmandu-ti cararea! DDD

Da, incercam sa existam, sa ne infatisam, mereu si mereu in oglinzi false, uneori intelepciune ne impinge in marginea poeziei, aceasta slabiciune de a incifra in loc de a descifra, nu destainuim ci tainuim... remarc cel mai limpede vers dar si cel mai profund, rostit cu o simplitate darnica!

\"haina cu mâneci curate își acoperă mama
o aduce în mijlocul apei
îi spui tot numai ei poți să îi spui\"

Un semn de citire! DDD

Stilul epistolar, prefigureaza modalitatea de a pune cuvantul, prozaismul debordeaza, umple coala de ceara nostalgic, desigur ca nu este indeajuns:

\"
prietene
..........................
și ni se pare că totul e atât de frumos
atunci o nostalgie cu dinți de fier mușcă aprig
din carnea cea tânără a copiilor care am fost
peste garduri întinsă la soare
pielea uscată a bătrânelor animale de pradă care mai suntem\"

Un semn de trecere si petrecere printre cuvinte inmiresmate! DDD

Un lant de poeme, venite din profunzimi intelectualizate, dinamice, imbratisate intr-un discurs sustinut, darnic cu incizii de strofe scurte adanci/profunde. Fiorul/ sensibilitatea/ darnicia expresiei releva un univers curbat, un suflet amplu! Versul fascineaza, straluceste, este condus cu forta intelectualului fin, trecut prin scriitura japoneza, uneori prea inchisa, uneori irespirabila, prea esentializata! Intr-un cuvant fericit sa te citesc! O zi buna