Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poem cu femeie înaltă și vie

1 min lectură·
Mediu
motto:\"maică plângând, spălând pietre\"- Paul Aretzu

am văzut o femeie cu năframă neagră stând la capătul serii
printre crengile de cireși înfloriți adia un vânt de vară aproape
transparentă și vie înaltă în vis tremurătoare călcând peste ape
atunci m-am oprit în dreptul ei și am întrebat-o
pe ea cea care-și născuse fiii la marginea zilelor sale
unde e maică unde e locul de trecut fără vamă

din ochi îi curgeau lacrimi din inimă sânge
nime-n lume n-o vedea nime-n lume n-o știa
numai unul zidul \'naltul ce desparte-un om de altul

la capătul serii când am ajuns o femeie înaltă și vie
m-a luat de mână și m-a dus până în mijlocul pământului
păsările cerului au pierit luminile s-au stins cu toatele
durerea plecase din carnea noastră nu mai aveam trupuri
atunci am scris poemul acesta și ne-am întors înspre dimineața cea vie a lumii

printre crengile de cireși înfloriți adia sufletul nostru spre vară

ascultă poezia în lectura autoarei
043.714
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
161
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Banu. “Poem cu femeie înaltă și vie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1784874/poem-cu-femeie-inalta-si-vie

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@doru-dorian-davidDDDoru Dorian David
Daruitoare de viata prin durere, iata ca femeia vie, stând lacapătul serii/printre crengile de cireși înfloriți/înaltă în vis tremurătoare/ ne cuprinde, ne invaluie, amintind de o Ana inchisa cu pruncul in zid, relevand oarecum brutal sacrificiul, jertfa peste putinta, vama, inchipuind zidul, acel zid care destrama, nu inchide, nu se zideste ci desparte : \"numai unul zidul \'naltul ce desparte-un om de altul\"
Poemul, ne aminteste de un Stefan A. Doinas, \"Mistretul cu colti de argiont\" prin muzicalitate interioara si amplitudine ideatica. Iata:

\" din ochi îi curgeau lacrimi din inimă sânge
nime-n lume n-o vedea nime-n lume n-o știa
numai unul zidul \'naltul ce desparte-un om de altul\")

De la versurile:


\"a capătul serii când am ajuns o femeie înaltă și vie
m-a luat de mână și m-a dus până în mijlocul pământului
păsările cerului au pierit luminile s-au stins cu toatele
durerea plecase din carnea noastră nu mai aveam trupuri
atunci am scris poemul acesta și ne-am întors înspre dimineața cea vie a lumii

printre crengile de cireși înfloriți adia sufletul nostru spre vară\"

ritmul poemului este rupt, cantecul, melodia se estompeaza, cautand reintoarcerea in sine, in intimitatea unei dimineti care invie! O zi buna
0
@dana-banuDBDana Banu
n-am avut răbdare cu poemul acesta, ca întotdeauna la mine aceeași grabă de a scrie...nu reușesc deloc dar deloc să mă maturizez poetic ba chiar dimpotrivă parcă \"întineresc\" pe zi ce trece:))

aici e poemul unui vis avut în noaptea trecută, iată, ce visez noaptea, ziua scriu:)

strofa a doua pornește de la o rugăciune din Ardeal pe care țin minte că mama mea mi-o spunea când eram copilă, îmi mai aduc aminte doar câteva versuri din ea: \"Avură, Doamne, avură, un ficior de domnișor, din ochi lăcrima din inimă sânge vărsa\"

îți mulțumesc pentru că ești aici și mă citești cu atenție, ți-am mai spus, pentru mine ești un autor plin de spirit, un adevărat poet de Curte Veche, aprecierea ta înseamnă mult pentru mine

cu bine, prietene,

dana
0
de ce atâta tristețe augustă
0
@dana-banuDBDana Banu
salut!
:)
0