Dorina Șișu

domnule Racheriu, domnule Marinescu, vă îmbrățișez de la distanță :)
stările nu lipsesc, femeia e la locul ei, trupul există, viața merge înainte cu trenă și fără trenă...sănătoși să fim :)

vă mulțumesc pentru semnele lăsate!

dacă e să bem, apăi să bem ceva irlandez :) domnule Dorel Neacsu.
nu știu ce facem cu viața, dar de făcut, rău ori bine, suntem în stare așa mult sau așa puțin, după posibilitățile fiecăruia.
vă mulțumesc amândurora pentru vizită!
să aveți o zi nemaipomenită!
P.S. să-mi iertați întârzierea, dar am avut piedici tehnici în a lăsa un mesaj!

cui să-i placă nemurirea? inconștienților ar zice un incoștient sarcastic.
dacă străinul nu s-ar mai înstrăina
virtutea inocenței ar deschide larg poarta
nu pentru a-i intra promisiunile în casă
nici pentru a atinge masca falsă a iubirii
ci, doar așa în bunătatea lui lumească, să se simtă Om.

cu aceeași stimă totală, o muritoare :)!

și bucuroasă de invitație!
felicitări, Cristina, pentru deosebitele tale proiecte! sunt sigură că acest evantai de poezii, alături de superbele picturi semnate de Chihiro Iwasaki, vor bucura inimile sincere ale copiilor.
felicitări autorilor prezenți împreună cu urarea Sărbători fericite cu pace!

Câștigătorii concursului de proză scurtă „Peregrinări” ediția a IX-a, Dublin, 2016
LOCUL I: DANIELA ALBU (București)
cu textul La vie
LOCUL II: LIVIU ULEIA (București)
cu textul Despre fericire sau întâlnirile unui șaman român cu un principe, o principesă, un înțelept, un copil-vampir și un războinic
LOCUL III: SIMONA CHIS (Bucecea - Botoșani)
cu textul Refugiu urban
Felicitări participanților și mulțumiri juriului pentru contribuția adusă la această ediție!

Domnilor, vă mulțumesc din suflet! Fericirea are multe fețe, dar ne place să credem că e mai mult decât o stare. De-am ști să păstrăm naivitatea din copilărie, nu ne-am întreba unde e ea și de ce nu e veșnică.
Vă mulțumesc, dl.T.Dume, pentru steluță și încredere!
Cele bune tuturor! O duminică în pace sufletească vă doresc!

poezie foarte încărcată de sensuri pe placul meu. mă bucur că am venit să o citesc și vă mulțumesc pentru asta.
felicitări!

poezia asta îmi place foarte mult.
felicitări invidioase :)

cine știe dacă va conta. în fața cui și de ce? cred că aceste fraze le-am scris nu din sufletul meu, ci din sufletele celor care au plecat fără să anunțe. când pășești pe lumea cealaltă cred că uiți ce-ai fost, dar greul, cred eu, e atunci când ești între...privești oarecum cu tristețe în spate și-ți spui: nu am apucat să-i spun „te iubesc”, nu am apucat să-i spun că joia următoare e programată la doctor, nu am plătit chiria, nu am apucat să-i pun pachet mamei, nu am apucat să-i dau câinelui de mâncare. hm, ce multe nu apucăm să facem și parcă ai mai cere măcar o zi să-i lămurești pe toți ce și cum te duci tu definitiv. nu se gândește nimeni la asta. preocupările sunt altele. întrebările și faptele firești se fac atunci când ești valabil. regretul oricum va exista și dacă ai 800 de ani, că tot ai mai sta măcar vreo 50.

fain și tare de vizită!
p.s. tare mult îmi place și-mi convine invidia asta!...:)
...cu același drag!

să fii corb! autor fericit de forța ciocului...pardon, de forța ascunsă a versurilor sale.

cu drag!

aceeași patimă a invidiei :), dar cu nota explicativă: eu nu-aș putea să fiu atât de cuminte.

frumoasă „vestire”!

că femeile fac parte dintr-o zodie a împlinirilor.
mulțumesc, Ottilia!

dacă te-ai prins în sârma aia ghimpată și sângele a început să curgă
să nu strigi de durere
nimeni nu vine să te salveze
e linia ta prietene
treci grabnic de șoc și agață-te de viață
trage o înjurătură printre dinți
lasă în plata Domnului manierele
străpunge cu talpa partea ta de pământ și ridică-ți capul
știu că doare al dracului de tare să râzi cu fața crispată
mai ales când buzele au crăpat de rușine în fața unor făpturi nevinovate
cum e copilul pe care l-ai crescut într-o vreme îndesată cu „de ce-uri”
el te privește mai departe și la fel te va întreba

ieși din sârma aia ghimpată
ia o pricină a vieții și du-o în spinare
țintește din nou simplitatea în picioarele goale
că nu-i nimeni mai înalt decât tine
se fărâmițează timpul în ochii tăi
la ce-ți mai folosește singurătatea dacă plânsul îți vine degeaba?
știu că ești obosit și că toți au lovit în tine
știu că ai fost vânat și izolat
știu că ai urlat morții să nu-ți stea pe umeri
și că ai umblat pătruns de pământ
rupe din tine fășia de carne din sârma care te-a prins
ridică-te și mergi mai departe
e linia ta prietene
o linie în care poți să strigi „m-am ridicat singur”
să tulburi apele după care ai tânjit
în miezul unei nopți rămase în gât de rușine.

și poemul dumneavoastră, domnule Ioan, e la fel de pătrunzător. stima mea!

nu știm nimic. suntem cei care presupunem și dăm definiții, suntem uneori vii și credem că trăim. unde ar mai rămâne frumusețea acestui timp dacă nu am întoarce pe toate părțile misterul acesta de-i zicem viață?

vă mulțumesc pentru gânduri, Dorina, Mihaela, domnule Oancea! să vă fie ziua senină și fericită!
cu adânc respect,
D

bună ziua!
ce m-a insultat? sunt sigură că ați înțeles perfect, dar vă răspund scurt: timpul pe care l-am petrecut citind poezii scrise prost, texte necorectate, fraze aberante. am fost insultată pentru că am simțit batjocură din partea unora trimițând scrieri, considerându-le poezii. nu era o glumă. da, oamenii, unii, se cred poeți, dar nimeni nu le spune ce e corect și ce nu e corect.
toată stima mea,
D

stimate domnule N. Diaconescu,
ați început comentariul cam pe lângă subiect, dar nu-i nimic, că eu v-am priceput. nu spun ce-am priceput. și domnia voastră ați înțeles ce-ați voit, nu ce-am spus în articol.
am observat că oamenii tind să-și facă dreptate cu nedreptatea, apăi asta-i fix problema lor, iar pe mine nu mă interesează alte concursuri ori regulamente, dar să spuneți domle că „...micii Dumnezei au întotdeauna dreptate!” îi cam mult. ăia care fac asemenea concursuri literare, numai ei știu ce greu e. păi nu mă plâng și nici nu mă justific, numa' că am simțit gândul aista fix acum dându-vă târcoale.
prin urmare, cu părere de rău, oricâte exemple aș da acilea, omu' tot pe-a lui o ține. păi să o țină.
orice om are dreptul la replică, că e prost ori ba asta contează mai deloc, important e să respectăm munca altuia și să-i răspundem cu respect că nu doare.
cele bune, cu același respect de dinainte! D.

mulțumesc de stea și de gând, dar mai ales mă bucur de faptul că ai citit și poezie bună la Peregrinări.

cele bune,
D

vă mulțumesc! așa poate ajunge să fie citit și de „vinovați”.
vreo două persoane mi-ai zis cam așa: „ești nebună? cum dracu ai scris asta în condițiile în care tot tu ești organizatorul?hello!!!” ei și? tocmai pentru aia, că vreau să se înțeleagă transparența și corectitudinea unei fapte care se face din drag, dragoste, dăruire etc chiar dacă mulți se vor ofusca, dar oameni buni, nu trebuie să acceptăm chiar totul de la viață.