Texte în proză

John a scos un băț de chibrit, l-a trecut pe catranul cutiei și și-a aprins țigara. Și-a pus ambele picioare pe măsuța din fața lui, iar cu cealaltă mână a luat paharul cu whiskey. Îl privește senin

DȘDorina Șișu

0

0

Și dacă sunt mai bun decât tine, tu de ce ești mai rău și încerci să mă distrugi? Dacă îți spun că nu ești perfect, de ce nu te gândești că nu e o calitate? Dacă îți spun că nu am nevoie de răutatea

DȘDorina Șișu

0

0

Mereu există o pricină a nenorocirii noastre. Căutăm subiecte pentru ca acțiunile să fie interesante, altfel nimeni nu e atras de ceea ce simți sau ai de dăruit. ˗ Nu te trezești? Valuri de

DȘDorina Șișu

0

0

Tot secretul era să spui „da, tovarășa x” sau „da, tovarășul y”, astfel nu aveai probleme. Mulți se întreabă ce probleme erau și de ce. De exemplu o bătaie bună. Da, da, nu spun basme și probabil

DȘDorina Șișu

0

2

Acum e prea târziu să-mi fie dor de Celan, dar, dacă știam că se va omorî, îl dădeam de-a dura prin fericiri până îl prosteam. Așa, ce naiba am făcut? M-am mirat ca un bou de el! Mă miram că

DȘDorina Șișu

0

0

Cum a intrat în parc, piticul a început să dea câte-un picior în toți teii din calea lui. Era o zi de vară foarte călduroasă, de aceea nu prea era lume, numai câte un bătrânel pe băncuță, privind

DȘDorina Șișu

0

0

─ Dar viața ta? Nu ai copii? Nu ai soț? Nu ai surori, neamuri... ─ Am venit pe lume fără să mă aștepte nimeni, acum plec fără aplauze. Viața mea a fost întâmplătoare. Copil? Da. Soț?

DȘDorina Șișu

0

0

Am ajuns la gară și astfel am scăpat de acest dialog prostesc. M-am așezat la coadă să cumpăr bilete. Pentru ultima dată respiram în Focșani, cu o curiozitate mărită, încercând să identific mirosul

DȘDorina Șișu

0

0

Visul nu mi-a dat pace toată ziua. O groapă mare. Și el cade în ea. Nu poate să fie adevărat, așa mi-am repetat o zi întreagă. Nu i-am povestit visul. A plecat la muncă de dimineață, fără să

DȘDorina Șișu

0

0

Mi-am adus aminte ce-am uitat, dar am uitat ce mi-am adus aminte, că era musai să notez. Știam că nu pot să țin minte măcar un minut. Am riscat. Era o zi în care mă uitam la televizor, iar D se

DȘDorina Șișu

0

0

”- Sapă aici, toanto! Nu mănânci azi până nu termini. Pământul era tare ca piatra. Nu știam cum să dau cu târnăcopul. M-am chinuit o oră și nu se vedea nimic. Pedagoga a venit lângă mine: ”-

DȘDorina Șișu

0

5

- La atac! Înainteeeeee! - Doamne, ajută-ne! Îndemnul la atac a fost strigat așa de tare încât mi s-a imprimat, pentru tot restul vieții, în mine. O voce groasă și fermă. Mereu demnă și parcă

DȘDorina Șișu

0

0

Bucătăresele erau toate grase și rele. Vorbeau tare și parcă într-o limbă necunoscută mie. Într-o zi m-au chemat în bucătărie. Șefa cantinei mergea continuu printre bucătărese, le spunea ce să facă,

DȘDorina Șișu

0

4

- Unii s-au apucat să facă hermeneutici, ori le place cum sună Hermeneutica lui X, Y sau Z și vor să pară super inteligenți, ori e la modă și mie mi-a scăpat. Oricum, mulți citesc, puțini pricep.

DȘDorina Șișu

0

0

Aproape în fiecare zi mă întâlneam cu David în parcul din fața facultății. Stătea ore în șir pe bancă, citind cărți. Îi mai duceam și eu, dar multe le primea de la oameni. Tot orașul îl știa de

DȘDorina Șișu

0

0

și-ai fi zis că ziua nu se mai termină… noroc! norocul și-l face omul cu mâna lui, dar asta o spun toți, schimbă orientarea cu fața la soare. și ce-ai vrea, să râdem? să râdem, la dracu, să râdem de

DȘDorina Șișu

0

0

M-am oprit la Marea Piramidă din Gizeh să-mi trag sufletul. Soarele ardea până la sânge. Trebuia să ajung la Barca Solară să mă întâlnesc cu prietenul meu Khufu, pentru a ne povesti ultimii cinci

DȘDorina Șișu

0

0

Mereu am căutat să știu ce-i omul. În afara faptului că judecă, bine sau prost, că este capabil să facă un anume lucru, că-și pune întrebări căutând răspunsuri în altă parte, totuși ce-i omul? În

DȘDorina Șișu

0

0

Uneori privesc la mine în oglindă și mă întreb de ce nu mai arăt cum arătam acum un an sau doi. De ce chipul ia o altă formă și de ce nu-l mai pot întoarce, nu știu. Alteori vreau să scriu și nu-mi

DȘDorina Șișu

0

2

O treaptă înainte Alunec pe undeva și nu-mi dau seama dacă este frig sau cald. Nu simt nimic. Zgomotul străzii paralizează parcă și fărâma de luciditate pe care o aveam. Voci vesele și triste,

DȘDorina Șișu

0

0

În liniștea unei după-amiezi de vară călduroasă, strigătul țigăncii spărgea amorțeala cuprinsă în jurul uliței. ” Țață Ioană! Breeee, țață Ioană, unde ești? Ești p-aci? ” Sunt aci pă prispă,

DȘDorina Șișu

0

0

Tataie! ˗ Tataie! ˗ Da, tătăițule. ˗ Ce sunt astea? Îl trăgeam de sprâncene. Le ciufuleam apoi le așezam ba în sus, ba în jos. ˗ Alea sunt sprâncene. ˗ Și de ce-s așa

DȘDorina Șișu

0

4

- Trebuie să dovedești în viață. Viața nu e un capriciu. Te supui ei. Nu te întreba de ce. E un cadou. Trăiește-ți cadoul! - Nu am desfăcut ambalajul. Cred că e târziu acum să încep. E târziu. Am

DȘDorina Șișu

0

0

Heliopolis M-am oprit la porțile orașului Heliopolis. Era pustiu. Aerul frigea. Gândul era de a merge mai departe, dar din tălpi îmi curgea sânge. Probabil am călcat într-un ciot uscat. Nu le mai

DȘDorina Șișu

0

2