Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
@dorina-sisu
Poezie

ah, moarte!

1 min lectură·
Mediu
...și se rostogoleau luminile reci peste trupul meu. credeam că lanțul acela ruginit, care mi-a cuprins glezna piciorului, e din imaginația mea. e o pricină a ceva. un urlet stins de lup aud în fiecare noapte. of, verdele! acel verde care te îngână între noapte și zi, verdele suspansului reținut de gorile, șoaptele mute spuse continuu de moarte, construiesc un zid sisific, o pânza... un actor cu rol mediocru se naște în fiecare dimineață în oglinda la care privesc. spune-mi, zice gândul meu, spune-mi de tine, de iubirile tale, de plânsul tău! nu pot. moartea privește fericită în ochii mei. spune-mi, se roagă gândul meu la alt gând, spune-mi ceva cu voce tare! nu pot. moartea așteaptă cuvântul să-l ucidă. mă strânge de gât o tăcere. lumea te va judeca oricum. of, lume tăinuită, nezărit talent epistolar, ce-aș mai putea regreta acum în fața sfârșitului?
023501
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
1
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “ah, moarte!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14097020/ah-moarte

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-renteaAR
adrian rentea
...toți avem ceva de regretat, oricât de mediocru ni s-ar părea rolul atunci când privim oglinda. dar întrebarea e firească, toți ne-o punem când simțim lanțul acela ruginit.
0
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
cine știe dacă va conta. în fața cui și de ce? cred că aceste fraze le-am scris nu din sufletul meu, ci din sufletele celor care au plecat fără să anunțe. când pășești pe lumea cealaltă cred că uiți ce-ai fost, dar greul, cred eu, e atunci când ești între...privești oarecum cu tristețe în spate și-ți spui: nu am apucat să-i spun „te iubesc”, nu am apucat să-i spun că joia următoare e programată la doctor, nu am plătit chiria, nu am apucat să-i pun pachet mamei, nu am apucat să-i dau câinelui de mâncare. hm, ce multe nu apucăm să facem și parcă ai mai cere măcar o zi să-i lămurești pe toți ce și cum te duci tu definitiv. nu se gândește nimeni la asta. preocupările sunt altele. întrebările și faptele firești se fac atunci când ești valabil. regretul oricum va exista și dacă ai 800 de ani, că tot ai mai sta măcar vreo 50.
0