Jurnale

Miercuri, 04 aprilie, 2018, 22:39, Dublin nu am scris de multă vreme, iar acum mă faci să râd și mă îndemni la scris. cum vine aia „pacient până la moarte”? așa lozincă doar un președinte din clanul

DȘDorina Șișu

0

0

Zile și zile. Anesteziate în gânduri. Mergi pe același drum la job. Te gândești la John să-i dai un rol, te gândești că ai plecat la același minut ca ieri, te gândești că ești în tricou. O albină se

DȘDorina Șișu

0

0

Miercuri, 21 februarie, 2018, 12:12, Dublin se face că te uiți înapoi și-ți dai seama că și tu ai făcut ce nu se făcea. adică puteai să fii mai puternic, puteai să ridici tonul, puteai să dai

DȘDorina Șișu

0

0

așteptători suntem toți. unii fără voia lor. alții cu voia altora, iar ceilalți doar din dorința de-a aștepta toată viața ceva, care de fapt le vine, dar sunt prea chiori să și vadă. poate că după ce

DȘDorina Șișu

0

3

am învățat că mereu învăț ceva, apoi uit. că orice faci bun pentru cineva se întoarce împotriva ta. am învățat că nu există prieteni adevărați, nici păcate și nici blesteme. am învățat că fericirile

DȘDorina Șișu

0

0

Vineri, 05 ianuarie, 2018, 11:11, Dublin cum e să simți „la nivel primitiv” o dimineață ploioasă? e o idee bună. nu zic de cazan, zic de a simți primitiv, dar suntem atât de dificili încât mi-e

DȘDorina Șișu

0

4

Joi, 30 noiembrie, 2017, 15:21, Dublin ok: vine o vreme când te gândești că niciodată nu te-ai gândit că o să pleci de acasă. în sensul ăla de a părăsi ceea ce erai obișnuit. vorbe pe care alții

DȘDorina Șișu

0

0

Joi, 10 mai, 2018, 12:17, Dublin uite că se poate să atingi entuziasmul din depărtare. da, sunt și oameni. printre oameni. tiptil strategia proștilor dă roade. intelectualul privește cum se ung

DȘDorina Șișu

0

0

du-te noapte plină cu aburi și mărunțește fiara care buzele-mi sfarmă: vise trecătoare prin lumi străine. du-te singurătate și presară secrete cailor flămânzi de libertate. evadarea s-a ghemuit în

DȘDorina Șișu

0

0

Îmi spunea gândul într-o seară acum vreo 7 ani, la un pahar cu eu-l din oglinda spartă la care priveam cu interes nebun: misterul se află la sfârșit. Nu am înțeles care sfârșit și nici de ce dracului

DȘDorina Șișu

0

2

un urlet se agață de tine sau tu preferi, cu sinceritate, suferința amintirilor pe care le ai în fața Joanei d'Arc. crucile scot zgomote sâsâitoare. te lași într-o parte și îți legeni viața pe un os.

DȘDorina Șișu

0

0

Tu ce faci? Omule, urcă mai departe de canonizare. Arderile sunt în ochii tăi sălbatici. Ai fi putut să taci, dar ai vorbit. Ai tăiat întâmplările cu tăceri. Ai călcat nesăbuit în sânge. Dar eu? Sunt

DȘDorina Șișu

0

0

...o, da, doar atât pentru că aceste (ne)rosturi sunt grele și ele se așează pe umeri, pe spate și dacă nu încerci să le accepți și chiar de nu le înțelegi, ele devin grele ca păcatul, apoi ele nu se

DȘDorina Șișu

0

0

În toate nopțile am numărat zile nesfârșite, rătăcite parcă pe un sens care ducea mereu într-acolo, în necunoscut, în recele pădurii, în locuri în care, probabil, soarele avea să răsară. Și? Să am

DȘDorina Șișu

0

0

am prelungit povestea până-n dreptul mării. îmi promisesem să mă desprind de pământ și să mă duc acolo departe. nu știu dacă e ceva sau cineva care mă așteaptă. îmi place teorema împărțirii dacă se

DȘDorina Șișu

0

0

Am greșit în singurătatea mea alegând viața. Adevărul ești tu, cel care iubești. Am închis ochii să plâng. O umbră se plimbă peste mine. O întrebare mă doboară spre adâncul cerului. Iubirile

DȘDorina Șișu

0

0

Într-un lung șir de căutări și frământări, modestia se află croită în interiorul omului. Trupul nu are conștiință, dar modestia se prelinge cumva ca o atitudine pe chip. În afara acestui dar,

DȘDorina Șișu

0

0

Se pune preț pe om în funcție de valoarea lui: ce a făcut, ce a rămas după el ori ce se poate obține din el. Se pune preț la modul vulgar, animalic. Nu mă gândesc la noblețe și nici la calitate,

DȘDorina Șișu

0

0

Peste tot unde privești e o luptă. Până și timpul se luptă. Realitatea a devenit o scenă în care nimeni nu-și mai găsește locul. Fiecare dorește un loc mai pufos, mai înalt, mai cu fițe. Omul își

DȘDorina Șișu

0

0

În ceafă te frământă înșelăciunea unui gol. Apleci timpul în față sperând ca dovada să se așeze în palmele tale. Bucuria umblă pe trepte. Cu ușurință frica a prins rădăcini în suflet. Spiritul, da,

DȘDorina Șișu

0

0

...și mă gândeam mereu de ce același gând revine parșiv. revine zilnic. urmele nu i se mai cunosc, dar au miros. miros de om. să revenim la gând. cum spuneam, același, mereu. s-a lipit precum o

DȘDorina Șișu

0

0

În secolul al XIX-lea, parvenitismul, avariția și imoralitatea, constituiau teme în romanele realiste. Motivele principale erau, desigur, parvenitul și avarul. Ce ciudat, în secolul al XXI-lea,

DȘDorina Șișu

0

0

Cuvântul Democrit spunea ”Cuvântul este o umbră a faptei” și, prin urmare, oamenii s-au apropiat între ei pentru a prezenta faptele, dorințele, bucuriile, creațiile și a le dezvălui semenilor.

DȘDorina Șișu

0

0

Acum încerc să scriu și scriu. Îmi așez coala de hârtie și o privesc lung. Poate prea lung? Urmele pașilor erau ca niște inimi. Privea spre copacii înfloriți cu lacrimi. Prima zi de primăvară era

DȘDorina Șișu

0

0

Ce căutăm în țară străină? Mergem. Ne îndreptăm pașii tot timpul către un ceva care sperăm să ne fie cu folos. Creștem. Dorim să avem mai mult. Intervin nemulțumirile. Parcă nimic nu ne place.

DȘDorina Șișu

0

0

între noi s-a întâmplat o trecere un timp suprapus peste un abur acel abur am fost eu sau tu apoi am știut să ne contopim cu vâltoarea vieții am devenit prea grăbiți și am încurcat destinele tu

DȘDorina Șișu

0

4

și ne-am trezit deodată copaci că privim în jur cu frică suferința s-a întins precum Mâna Maicii Domnului iar mirosul rănilor a devenit supradimensionat se fac mereu două echipe de joc bogați

DȘDorina Șișu

0

0

Tratat de singurătate Ne tratăm pașii, timpii, căutările, prietenii, cunoscuții, necunoscuții, ne tratăm pelicula secundei ca și cum ele vin grămezi dintr-un timp absurd și plictisitor. Vindecarea

DȘDorina Șișu

0

0

Faci o sumă să-ți iasă de-o haină? De ce? Importantă e ușa pe care intri, dar la fel de important rămâne și pragul peste care treci. Poți porni gol dincolo de lume. Și dacă toate se prăbușesc în

DȘDorina Șișu

0

2

Am încercat să adaug viață la ani dar am greșit. În duelul cu imaginația câștigă realitatea. Mă întorceam cu gândul în trecut să înțeleg aceste propoziții scurte și parcă fără nicio noimă. Continui

DȘDorina Șișu

0

0

Cât de naiv te crede copacul acesta încât se lasă rupt pentru tine! Te prinzi de conturul unei frunze, te prinzi de o zi, te prinzi de lumină și noapte să simți disperarea dulce și viața ca o rază

DȘDorina Șișu

0

0

faci o sumă să-ți iasă de-o haină? de ce? importantă e ușa și pragul. poți trece gol dincolo de lume. și dacă toate se prăbușesc în centrul pământului înseamnă că acesta se transformă în Tartar și

DȘDorina Șișu

0

2

După ce-am găsit gândul în gând am început să întreb chipul despre întâmplări logice și ilogice. Timpul nu a vrut să aștepte răspunsul. Praful a acoperit așteptarea. Undeva m-am regăsit cu zborul,

DȘDorina Șișu

0

0

- Dușmanii vieții sunt propriile amintiri. Efervescența gândurilor dimineața, în fața oglinzilor, arată adevărul despre om. - Care om? - Dacă te privești în oglindă, tu ești omul. Profesorul

DȘDorina Șișu

0

0

Omul e un lucru. Omul cugetă, simte, afirmă, înțelege. Esența , frumusețea lucrului e conferită de faptul cugetării. Cum denumim lucrul care se află în afara cugetării? Mulți ar spune, un nimic.

DȘDorina Șișu

0

0

Știu cum a fost fericirea. Uite că e la fel ca un vis. În ceafă te frământă înșelăciunea unui gol. Apleci timpul în față sperând să se așeze în palmele tale. Bucuria umblă pe trepte. Cu ușurință,

DȘDorina Șișu

0

0

ce e variabil? totul? ce e totul? o necunoscută? să intre cuvintele, formele, matematica celor 7 zile, și 24 de ore plâng după mine, din primii 7 ani, în cele 12 luni, în 4 anotimpuri

DȘDorina Șișu

0

0

Flămândă și oarbă m-am aplecat spre tine să mă sorbi ca pe un vis pustiu. dar spinii aceștia prin urme mă lasă, sângele-ncepe ființa să tacă. Tot mai înalt chipul te arde, întinde o mână ți-n verde

DȘDorina Șișu

0

2

Nu am căutat că înțeleg tainele voinței divine, am mers pe drumuri goale și murdare căutând viața și-am dat peste oameni. Nu am căutat să înțeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt

DȘDorina Șișu

0

0