între noi doi

între noi s-a întâmplat o trecere un timp suprapus peste un abur acel abur am fost eu sau tu apoi am știut să ne contopim cu vâltoarea vieții am devenit prea grăbiți și am încurcat destinele tu departe eu în alt anotimp ne-am căutat umbrele pe chip și ne-am făcut întuneric ne-am născut din dorurile noastre pentru ca apoi să privim mereu peste umăr căutând o fărâmă de nume de aripă de destin.... dar am privit prea mult și iar ne-am rătăcit acum suntem valul care formează viața o umplere de tu într-o urcare de eu suntem doi într-un timp pe care îl vom trăi continuu e de ajuns fericirea pe care o simt atunci când zâmbetul tău dă viață atunci când privirea ta cuprinde ochii mei și atunci viața devine împlinită momentul fericirii ești tu iubirea mea unda tristeții mi-a fost călăuză pe un drum rătăcitor această tristețe a fost mult prea mare pentru cât de mult doresc să trăiesc alături de tine la această măsură făceam referire suferim prea mult pentru a găsi un strop de fericire dar aceasta face cât toate gândurile rostite deja