ne(rosturi)

...o, da, doar atât pentru că aceste (ne)rosturi sunt grele și ele se așează pe umeri, pe spate și dacă nu încerci să le accepți și chiar de nu le înțelegi, ele devin grele ca păcatul, apoi ele nu se satură să-ți vadă chinul pe față și se apucă să-ți scormonească pielea de om până la sânge; (ne)rosturi rostuite pe zile astfel că firul de păr devine alb ca zăpada, pentru că totul te cuprinde așa ca o pierzanie, iar tu ajungi un veșnic rătăcitor printre fantasme; și nu e asta de ajuns, nu e asta suficient pentru atât de simplele (ne)rosturi pe care le privim senini?