dorin cozan

toarcerii simple a versului i-as opune o metafizica a ascunderii, unde categoria secretului stopeaza comunicarea si pastreaza distanta si in virtual. daca ne vedem ptr a ne spune noua ca suntem, e clar ca pisica vecinului e acum spanzurata in soare (practici identitare romanesti). jorjel imi pare deplasat. crede in reincarnarea pisicii de mare

escaladare a misterului si decriptarea Lui catre orb.
joc, dans, o topire.
frumos

tilu=titlu

si mie imi placu textul, dar, fiind altfel, as fi renuntat la \"sa danseze cercuri\" si la strofa cu vaginul. in rest, ptr cursivitate, ptr autenticitate, ptr idei, si ptr tilu,
felicitari

ps: sper sa ti creasca nivelul cat mai curand. sustin

felicitari doamnei
si
felicitari ptr felix.
critica e oricand binevenita. sa depasim, vorba poetului, caterincile si raul.

m a mirat directa expunere a sentimentelor si ideilor, dar mi a placut cand am terminat. domului pacala indraznesc eu sa i recomand niste libatii expiatoare, si apoi sa cogiteze again.

cred ca si statuia ajunge sa se iubeasca si sa accepte ipostaza de vas in care se spala unealta sau din care se impart trupurile. atinge si unul din celalalt va crapa. nu fa asta, si ramai nemolipsit de atractia naivitatii si a utopiilor creatoare. fireste ca a paria pe varianta 1 e un pariu fragil.
la multi ani, ioana!

de acord cu antemergatorii, ca sa nu repet.

la multi ani inca un an

apoi

daca e dragoste apoi

asta e

da, mimesisul e rau, de aceea, daca procedam la o rasturnare a sensurilor, la o scuturare a umbrelor, cine stie?, poate pestera ce mare inghite pe cea mica; mica de la anamnesis, fireste

un an nou de tot :)

bine ca trecu revolutia si calusarii nostri intra in europa.
zeus fie cu tine, dane!
m-am râs
frumos

de ce noua si nu 10?

propun reviziurea regulamentului, pe ici pe colo, in punctele esentiale. primesc!

erata, sorry, catastrofelor...

catastrofele astea de oameni eu personal le-as baga harpa pe gat si le-as arunca fularul alb pe spate. mai putin explicit, ar fi fost
mai sigur

parca vad ....se intelege cat duce mintea. depasirea pragului absolut, mai ales prin fluctuatii majore ale celui diferential, conduce la luare artei in virgula. si atunci se intreaba: wittgenstein era nebuna?

iata de ce :
titlu: nimic mai banal, in stilul incepatorului care se simte alesul in masura sa vb despre povestea in care traim. poveste? mai degraba, infatuare

prima parte, pana la copiii care au murit si a caror fantezie e libertatea mi se pare de o dulcegarie poetica si, dpv filosofic, o idiosincrazie crasa. nimic mai lipsit de substanta. ce spui aici? ca te-ai sters de lumina, of, chiar pe piept si nu in alta parte(macar daca erai femeie!). iar definitia libertatii e, repet, o chestie ilogica daca nu cel putin confuza ptr tine. si taurul cu coarnele (incovoiate?) direct intre coastele tale (te-a tavalit vreo unul, recent?) - ma duce cu gandul de bravada poetica dublata de o mimare a suferintei care nu acorda nici un credit poetic sau de alta natura. iar intrebarea de final nu e (auto)ironica, ci reflecta maretia si persiflarea de care te consideri capabil ptr a infrunta taurii, care sunt.

iar in privinta stelelor primite, ioana iti salveaza textul,prin interpretarea facuta, desi nu merita, iar domnul nanu nu argumenteaza.

iar de cum stii sa com sau sa raspunzi la com - clar: eu am dreptate! :)

ei, aș!

ps: felix, pe la mine mai treci?

dan, nu tb sa fii suparat, eu te inteleg de fiecare data. poezia ta e accesibila si cu bun simt poetic. cu sau fara referenti.

corect. si ironia se impleteste cu respectul, că fara ea nu vad cum am compensa sau pastra limita. si mai ales dragostea, da.

semnat,
dorin cozan

multumesc

dorin cozan are voie sa-mi spuna numai
pisica