Umbre răsturnate

Textul tău, pare la prima citire un strigăt tremurat, trist, \"îndoit de minuni...în șoapta fără de cufundare\", tern chiar \"și-atât de fragil\", de n-ar exista acea \"țară de dincolo de lucire/ aproape de zero absolut\", din \"nopțile - cutiuțe de plumb(analogie poate cu binecunoscutele sicrie)umplute cu praf alb\", într-un dialog perpetuu, \"îndoit de minuni\"...psihedelice aș zice eu, când \"tăcerea devine lumină/ în șoapta fără de cufundare\".
Gândul mă duce inevitabil la o incantație afro, cu o păpușă Woodoo, \"aruncată femeilor dincolo de oglindă\", de un vrăjitor neiertător ce o purta la \"încheietura mâinii.../
unde zvâcnește cel pipernicit/ numărând împunsăturile.\"
Aducerea aminte a \"primilor pași făcuți cu spatele la vânt\", transpare \"alinător\" și senin, într-un final \"printre culori\"...când \"arta poate fi primejdioasă\".
Oare!?

Cu salutări prietenești și concitadine...EU,

... mulțam fain de semn și trecere ... aerul învăluie deopotrivă tăcerea și strigătul iar ispita de a ne înșirui sub semnul tragediei ne mestecă, ne înghite cercul perfect ... poate că odată (la o cafea) se vor depăna cuvinte ... La mulți ani! cu împliniri(și bună veghere), ție :)

da, mimesisul e rau, de aceea, daca procedam la o rasturnare a sensurilor, la o scuturare a umbrelor, cine stie?, poate pestera ce mare inghite pe cea mica; mica de la anamnesis, fireste

un an nou de tot :)

... da, mimesis; dozele coagulate oare mai pot îndulci? părelnic nu cer, iar pasul e drum, realitate ascunsă într-o senzație de fragilitate ... tu știi ce faci ... An cu liniște interioară și veghere ... mulțam fain de aplecare printre cuvinte :)