Poezie
De anima
1 min lectură·
Mediu
își făcea cale cu mâinile
prin pustiuri de carne
ca un orb îi urma sufletul
amăgit într-un somn magic
ea își împodobea gleznele
cu rădăcini smulse de lună
pielea i se făcea aspră
de nemângâiat
el săgeta fiare în salt
hohotind legănat de cămile
pe un drum către Indii
se lăsa despletită de muson
își învia ochii mistuiți în lumină
tămăduindu-i de culoare
buzele îi miroseau a scrum
în sfânta sfintelor ei
își caută sfârșit
063
0

joc, dans, o topire.
frumos