dorin cozan

— Interesant — a spus — nimeni n-a rostit că nu ne potrivim. Și m-am gândit: cum poate fi tradusă asta în poezie? Adică purificată, transformată în limbajul de aur al păsării paradisului — căci

Când te-ai aplecat și i-ai ascultat inima, tu ai simțit siluirea ce va să vină, atât de firesc precum toamna, într-un luminiș oarecare? Nu. Nici măcar nu ai tresărit când unda ți-a lovit buzele

Nu știu eu să fiu bun la nimic, la dragoste, nici cât negru sub unghii. Dar nu mă plâng niciodată de nimicul cel mic, privesc lumea (și ea mă privește) ca pe o cruce înflorită, pe care eu însumi

Dacă tu m-ai iubit și m-ai văzut citind în mijlocul patului de ce m-ai atins cu sfială? Între mirosul de carte și mirosul pielii tale nu mai era nicio distincție și nici între mâinile tale

în dimineața aceea de sâmbătă, când tu ai început să mori încetul cu încetul dormisem puțin, iar cafeaua amară îmi alerga prin vene și tresărea odată cu roțile mașinii pe drum, sub țipătul

La capătul drumului e o casă albă, cu flori care râd la fereastră. De jur împrejur, doar iarbă — iar din ea țâșnesc, spre înalt, sonde subțiri, ca niște întrebări negre. O fereastră este

A fost o dată o ceașcă de ceai pe care cumva a atins-o sau ceva în felul în care privește sau ceva, cu siguranță ceva a fost care explică respirația mea, dar nu, niciodată, pe ea. Și,

Visam că din gura ta ieșeau cuvintele precum șerpii; erai speriată de moarte de iubirea mea, dar eu vedeam moartea noastră cum se apropie. La început, ieșeau porumbei din gura mea; Dar tu

El o privește vorbind, în timp ce alături o tipă îi caută ochii. Deasupra lor, sirenele strivesc languros pavajul, apropiindu-se și lovindu-i părul pe care și-l atinge imediat după. Un

I-am observat de după perdea cum se apropie unul de altul: ca două bucurii, când una o urmează pe alta. Mi-a venit asta în gând pentru că tocmai m-am întors din Republica Moldova, de unde am

Dragostea mea, ce obosit mă simt uneori când spre amiezi încep să-ți presimt strălucirea! Dau să-ți vorbesc, dar cuvintele mele, obosite și ele de fericire, se nasc fără gură sau, și mai rău,

Ea a rămas frumoasă, întoarsă puțin către mine, și-a întrebat, din baie, cu lumina aprinsă: "tu ai văzut cum se învârte prin oraș o limuzină roșie din care un tip arunca cu flori albe?" Încă

Draga mea, să facem un ceai și să numărăm stele, să dormim în balcon și roua dimineții să culeg de pe buzele tale într-un sipet de argint. Dragul meu drag, vino în casă, să nu răcești și

Ea e frumoasă precum curtea unui liceu de provincie unde iubirile adolescenților din ultimii douăzeci de ani au hrănit, candizi și plini de muțenie, mestecenii mei de pe margine, iar vârfurile

A plecat trupul tău. S-a făcut întuneric. M-am blocat puțin și-am tras de pătură. Nu știu cât era ceasul când am început să mă strâng ca o cală de sete. Poate era când lumea mea și a ta se

O haită de lupi veghează în inima mea, să nu fie trădată. Fiți aspri în numele dragostei, căci ea nu este a mea, nici a celui flămând! Iubita mea are mijlocul ca un pârâu de munte, care

O, nopți senine de august când Luna agățată de urechea iubitei ca un clopoțel de vânt clipocește când deschizi ușa magazinului! O, nopțile când își desface cocul înaintea ta și spinarea i

O, lămpile, de n-ar fi înșurubate strâns în jurul stâlpilor precum amantele în Kama-sutra! Rău te-am iubit, prietena mea! Și ce bine și lin te-ai dus către ziuă, pe strada cu plopii