Dely Cristian Marian

s-a-nfiripat în duna experimentelor coamă - coadă cleopatra nu stă \"de șase\" ci în al șaptelea grai într-a noua stea o muză a lui cezar a muză a lui toma franchete a sfinxului aș fi vrut

dacă ai fi tu arhitectul casei poeților mai vastă c-un braț de poeme decât marea albă nu-i așa că ai sculpta sprâncenele mele pe-un perete ca și când ceva incert îmi zboară din ochi ca și când

gonesc o vreme a rotițelor de înecat sub eclatante care pe insula marilor portocali coboram cele visate și n-am întins hamac eonului în dimineața x aveau cucuie și-n soare eu mă

aș fi știut să respir în ziua x mă rog să dăm ocol oceanelor cu barca pluteam demult în burta balenei roșii pe care au scufundat-o antibraconierii lor le-au crescut branhii în vid harpoane

pelerină bătută-n pietre sărate să scrijelească soarele gol sub orice formă pedeapsa zeilor caverne în caverne la rădăcina muntelui vulcanic respiră aer pentru foc de întuneric se topește carnea

vin din lumină umbre mici și umbra mare singure încep să-și ia vin (din lumină) în taină văzul se limpezește (neîmpotrivit pre-existenței tainic vinul pe lumină) întro vină umbră

ea nu s-a vrut lângă mine în niciun fel o pană de păun smulsă de vânt o trezea dimineața furnicând de-aproape un sân știa că n-o să ne fie pieptul ușor știam apoi casa a crescut în pământ cu

cuvintele acestea nu sunt ale înfumuratului cum nici dragostea din respiro în timp ce nuca de cocos crapă (se cerne un must de alune) solstițiul verii - câte fructe pe ramuri atâtea iubiri

seară de Oscar - zoom-ul lui Paparazzo bâzâie-o divă pauză de masă - mai \"lucrează\" un țânțar pe lângă șef alge și țânțari - dar luna dintre valuri doar eu o sorb(?)

am crezut în dragoste m-am dus greu pe pluto să latru ca un dragon cu cap de șoricar. la întoarcere aveam neantul în gât și domnul mă-njura cu bunăvoința unor preacucernici. de ars ce eram și eu aș

corcodușul copt - nimeni nu se-nghesuie mai sus de brațe un zarzăre plin în pământ cu bunicul - câți îl admiră (pentru a evita o neînțelegere a comentariilor, al doilea haiku a fost: un

prinsesem tunet în puls. pașii descărcați în pământ fraged mi-i limpezea ploaia. dimineața aveam luna pe stânga și soarele pe dreapta. de parcă s-ar fi înțeles să nu renunțe - \"no matter what\" - și

îmi imaginez pielea ei mai albă dar se îmbracă în haine care nu plac și ar dori să le port ca și când am fi sortiți să vărsăm motorină în rezervorul viitorului așteptând să naiba mai știe

poarta închisă a castelului aduce furtună umblet căscat prin deșert deși sunt cactuși mai verzi ca oricând până la izvor și acolo mergând așa gândeam la sărut la răvașe dulci visul albit în

parcă tâșnisem din cazanul cu aburi colac pe plajă toți stiau să înoate și n-aveam frică. un melc imens părea că mă judecă arătându-mi coarnele/ curajos l-am chestionat: ce cauți în

dacă m-aș fi născut într-o noapte lungă terifiantă zeul meu s-ar fi creat în experiența primelor raze i-aș fi negat pe aceia care au lăsat întuneric și boală în evoluție rânduieli de moarte

ecouri din abisul de jos mă strigă inelele solare se deschid fusesem dispus la plimbări heliacale în avans cei care unesc pietre le înscripționează ca pe obeliscuri răgetul leului îi face să

să-mi amintesc de ea într-o impostură. spunea parcă \"hit me baby one more time\" și nu știu de ce m-am gândit la o stewardesă - fortuite asemănări nu-mi dau pace uneori. n-ar fi contat dacă rezonam

nu am vrut adevăr pentru mine poate nici pentru ei - iluzia că am găsit mai mult mi-e conștiință și le par un bufon absurd încât îmi dau pastile să se amuze n-am falsificat sentimente

bâzdâci de vară - zelul celor nori pe pisc ascunde-un fulger

mi-au ieșit bube pe vene, draga mea le înțep cu o gheară de vultur să nu se transforme în viermi - tuș peste heliofilul verde al naturii - poți să mă sugrumi cu toți șerpii care te-au privit

pe partea opusă cotului drept ieri aveam un coș uimitor inelul arabelei luci în mordor ca niciodată o tipă bine cu valențe inductive îl striga pe cupidon apoi \"tragi sau nu?\" el încă se amuza