carte poștală

parcă tâșnisem din cazanul cu aburi colac pe plajă toți stiau să înoate și n-aveam frică. un melc imens părea că mă judecă arătându-mi coarnele/ curajos l-am chestionat: ce cauți în nisip? nedându-mi sens a intrat în apă cochilia-i rămase un port abandonat al cărui nume își pierduse importanța. la-nceput m-a fript dar m-am pitit sub ea la un val de zece picioare. persista usturimea ca o urmă de neșters \"foc@jo.k\"