din păcate

pelerină bătută-n pietre sărate să scrijelească soarele gol sub orice formă pedeapsa zeilor caverne în caverne la rădăcina muntelui vulcanic respiră aer pentru foc de întuneric se topește carnea în cuptorul sufletelor noi ei împreună să nu cătăm întunecimea colosului om spune-mi că pe pămînt nu-i ca-n_cer dumnezeule și-n patul astrelor ne-om odihni nemaivisând dragostea ta oricând poți să ne ai salvează-ne de boală ca în filme se donează sânge adun cioburi și le strâng cât pot în pumni oglinda pe care au spart-o oamenii infractori prin băncile de sânge (eu nu i-am iubit așa) zeii mă primesc la interviuri răspund tot ei le iau o poză pe spate scrie spate ca pe chip propria-mi ironie îmbrâncindu-mă dincolo de cioburi chemări le-am strigat: faceți-vă un bine și nu întunecați camera asta oglinda s-a lipit de soare hainele au ars sufletul ba știu usturimea văzului la veioză mi-acceptă fața de noapte - intențiile sclipitoare să mă înfrumusețeze altfel - mă agravez în tărie...