m-am ridicat pe marginea patului
îmi visasem ecoul cum își întinde mâna mă ia de ceafă
îmi urlă prin oase dimineața
într-un colț. nu, în celălalt colț
un bâzâit își înfige colții în
m-am dezmeticit. era numai umbra pereților asupră-mi.
respiră siluete dincolo de draperie privesc
pe fereastră la lumea de afară. își/îmi întorc capul răstoarnă
în mine toată vinovăția
Prima dată am deschis ochii
când mi-ai șoptit că trebuie să aruncăm peste pleoapă
vreun înger
ca să nu ne prăbușim
un sâmbure de pământ
ațipit într-un dos de
lacrimă face
nu știu să prefac norii-n zmei
nimfe sau te iubesc
tremur pe furiș, vreau să plouă
să mă râcâie ploaia până la măduvă, să mă curățe de rădăcinile mele
În calendar am lăsat tot ziua de ieri
doar
când trecea câte un mort
cu tăcerea lui de nufăr
Obișnuiam să înlocuiesc umbra bunicii
căutam să-mi ascut lacrimile
să se înfigă-n palma singurătății
Între timp
s-a rărit și umbra bunicii
ultimele răni
sunt ultimii îngeri
nu am umbră care să mă imite perfect
sau renunțări de la care îmi primesc înapoi unghiile
prea multă lumină pt 2
am nevoie
de o structură osoasă
cărămidă
cu
cărămidă
visele ridică o noapte
în care umbre fiind
trebăluim
în oameni
după lumină
brațele noastre își lasă lăstarii-n dumnezeu
o aspirină repară zidul
din
Timpul a mușcat din mine
Urletul
îmi înmulțește brațele
↓
Poze îngărgărițate/ trei straturi de ceară alcătuiesc
ochiul
ziare fac ferestre
într-un colț
un cactuș și-a înghițit
De fiecare dată când apari în prag
eliberez umbra
îmi netezesc hainele și cele câteva rugăciuni spuse
te întâmpin cu palmele atrofiate
ca un semn de întrebare
mă fac că nu aud
tu numeri
Vreau să mă ierți, dragul meu
azi toate zac pe podea
o dimineață și un ghiveci cu flori
și cioburi
și eu.
ferestrele au mai îndepărtat oameni
sunt o cușcă fără gratii
amintiri mă
dacă ar fi să aleg o poveste pentru noi
aș scoate din ea toate literele pereții timpul
aș lăsa din loc în loc păpădii
și am să te acopăr și te trag mai aproape
cât să-ți simt inima
Habar n-am dacă ți-am vorbit vreodată despre locul ăsta
pereții își dezmorțesc încheieturile
mușină tăcerea
obiecte fără toamnă
și maica-domnului împânzind ferestrele
ei, toate astea îmi
DD