Jurnal
portret cotidian.
1 min lectură·
Mediu
Habar n-am dacă ți-am vorbit vreodată despre locul ăsta
pereții își dezmorțesc încheieturile
mușină tăcerea
obiecte fără toamnă
și maica-domnului împânzind ferestrele
ei, toate astea îmi par trecători
cu privirea întoarsă.
dumnezeu scade
printre
oameni
un copil susține cerul
din ochii lui începe ploaia
*
Într-o zi, am să mă desfac de aripi
ca de-o cămașă de forță
și-am să-mi aleg un om
033.799
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daria Darid
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 63
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Daria Darid. “portret cotidian..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-darid/jurnal/1831345/portret-cotidianComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pentru o debutanta pe agonia, as zice ca scrisul nu e chiar ultima dintre ocupatiile tale. am remarcat
Stând nemișcat
ai să observi cum pereții se mișcă
își dezmorțesc încheieturile
târziu noaptea.
asta e poezie pura.
astept cu nerabdare si alte tecste, sa vedem o certitudine.
Stând nemișcat
ai să observi cum pereții se mișcă
își dezmorțesc încheieturile
târziu noaptea.
asta e poezie pura.
astept cu nerabdare si alte tecste, sa vedem o certitudine.
0
Stefan,
am dezvelit peretii, am sters praful si m-am asezat cuminte pe scaun..nu intamplator la fereastra. La prima vedere, acest text, dincolo de atmosfera intima, organica, se vrea o anticamera, o sala de asteptare..inainte sa pasesc in lumea asta prea mare.. deocamdata, aripile au constitutia unui cordon ombilical...dar cu timpul, cine stie..
leonard,
Intr-adevar, obisnuiesc sa vorbesc destul cu mine, insa rareori recurg la cuvinte..
[la multi ani tuturor florilor din familiile voastre!]
am dezvelit peretii, am sters praful si m-am asezat cuminte pe scaun..nu intamplator la fereastra. La prima vedere, acest text, dincolo de atmosfera intima, organica, se vrea o anticamera, o sala de asteptare..inainte sa pasesc in lumea asta prea mare.. deocamdata, aripile au constitutia unui cordon ombilical...dar cu timpul, cine stie..
leonard,
Intr-adevar, obisnuiesc sa vorbesc destul cu mine, insa rareori recurg la cuvinte..
[la multi ani tuturor florilor din familiile voastre!]
0

spatiile delimiteaza foarte bine o alta gandire, o alta incadrare, o alta poezie care incearca sa zboare fara aripi, adica sa isi descopere adevarata fiinta.