Jurnal
tapetum lucidum
1 min lectură·
Mediu
cărămidă
cu
cărămidă
visele ridică o noapte
în care umbre fiind
trebăluim
în oameni
după lumină
brațele noastre își lasă lăstarii-n dumnezeu
o aspirină repară zidul
din văz
Îți aprinzi o țigară
ca și cum ai înveli singurătatea cu voal de mireasă
mă gândesc că până ai să-ți
termini țigara se vor termina și bateriile acestei inimi pătate
am impresia că sunt fereastra la care te
oprești/ privești uneori
ridici din umeri
precum un sinucigaș
când se dărâmă străzile dintre el și ai lui
privim împreună
azi
sunt mai mult scorbură decât pântec
sunt mai mult nisip mișcător decât zid
sunt mai mult tiribombă de vise moarte decât om
Căci azi
mi se termină cea de-a treia pleoapă
073.434
0

altul mai trainic si mai frumos...:)
fain inceputul, faina ultima strofa
carmen