lupă

Eu cred ca esti prea modesta.

Desi trecut la Personale,
textul acesta are panoplia
unui poem...

Ștefan,

eu zic că nu are importanță încadrarea . cred că ar trebui inventată o altă opțiune , numită .. exercițiu . căci , în definitiv , tot ce fac e să-mi exersez mușchii văzului . cine știe , poate peste ani , vieți , morminte , cuvintele de acum îmi vor fi niște torțe adulmecând ... întoarcerea .

vezi , deocamdată las picheți în urmă . vreodată , rodul . vom vedea .

mulțumesc pt trecere .

Și mie mi se pare o poezie în toată regula, chiar dacă acea comparație cu ”genele în gaz” nu-mi oferă un prea solid punct de sprijin. Perechea mediană de versuri reușește o pivotare de mare efect, apoi finalul e foarte, foarte bun, și deși îmi sună ușor tangent cu ceva cunoscut, e mai degrabă o găselniță poetică izbutită, prin tenta oximoronică și ”bogata simplitate” a construcției imaginative.

Cu semnificația titlului, desigur că m-am jucat (cf. versurile mediane). Dar asta nu se știe prea sigur.

D-le Sămărghițan,

când am folosit construcția ”genele în gaz” , am căutat să pun văzului fitil . un fel de a arăta ce văd celor din jurul meu .

se prea poate să semene cu altceva . se pare că mai e de lucrat la text .

mulțumesc pt trecere .