Dărăban Paul Dan

Sunt robul pașilor mei pe pământ și mai sunt prizonier într-un vis interzis jumatate din ce mi se-ntâmplă mi-e sfânt jumatate mi-e imprecis uneori stau să cânt alteori stau să mor sunt un

Am împlinit 80 de ani cu sufletul și îi simt pe toți cum atârnă, mă împiedic de umbra mea gârbovită ce tânăr ești - mă laudă oglinda ce palid pari - mă clatină lumina și cam tăcut și-ai vrea

Tind mut către ieșirea din oglindă, ascund - închise-n cerc - trei heptagoane, nimic mai imprecis nu mă intrigă, în inversul perpetuu de culoare... Tind mut către ieșirea din

zău că sufăr de partea aceea de lună dintr-o furtună și mă furnică memorii recente despre dama de pică, am desprins din iubire toate lucrurile banale și reci ce îndeobște n-au căutare și mi

Dragă domnișoară Dada, în momentu-n care-ți scriu, o pisică trece strada cât se poate de târziu, îți dedic din scena asta arc păros spinarea ei care sare peste toamnă și se-nfige-n

Am o soră care e fratele meu cel mai bun locuim într-o burtă în livezile tulburi de cireș și alun când mă ceartă îmi tot stă pe limbă să-i spun că-i o vacă un bou o ciudată un scump dar mă

O mare parte din viața mea, e-n altă parte, altundeva și chiar despre altcineva, însă nu știu dacă destul... mov, ocru, kaki... ce-mi veni ? număr culorile de parcă ar fi nămeți de struguri

Mi-am spus că nu-s mai prost ca alții, sau mai deștept, și-atunci mi-am pus un păhărel să beau ceva cât te aștept. Ori tu erai, ori eu departe, ori tu veneai, ori...eu să vin? ce

mi-ar trebui cam o mie de aripi să pot zbura. sunt atât de greu și de netalentat încât știu să cad cu viteza luminii, lăsând în urmă semne neintenționate de-ntrebare; stârnesc - cum ar veni -

Șezând pe budă mi se destramă teama nudă de absolut mă-ndoi de șale și strănut e frig așa cum stau pe budă nud Nu-mi mai aplaud nici un gând mi-e teamă de idei șezând pe budă plăceri

n-am să îți spun decât că marea așa departe cum e ea mă fură zilnic și mă plimbă prin nori în buzunar la ea. eu n-o cunosc și n-o asemui decât c-un fel de amăgire fumez trabuc dansând pe

Nu e de nicăieri această lene din corpul alb al laptelui de vacă se scurg în gol minute lesbiene din asfințitul care ne dezbracă Atât de lent se-ntâmplă orice faptă încât mă doare timpul

Umbra mea cu urechi clăpăuge călca-i-aș moaca îmi dă târcoale împinsă de soare săraca tot albastrul din gânduri mi se desface în priviri rebeginde prin lume stângace \"și dacă ești mai

Vomit cu sentiment și neputință atât de pașnic cum dispari în lume din ochii tăi spăla-se-vor dezastre pe umerii adânci - ai mei - muri-vor glume Calcâi visat cu câtă trebuință din efemer

Parcă nimic nu e iarbă ca mine, pentru păscutul vacilor inventată de timpuriu, de chiar fragedă sămânță, mă temeam de orice pas și de orice ființă țin minte creșterea mea în sus fără să

Roata pierduse o spiță și cu ea pierduse din greutate dar se rotea și se rotea la fel Pământul pierduse un meridian și - împreună cu el - fusul orar corespunzător dar se rotea la fel fără

Priveam în noi cu sfântă lașitate și nu găseam un gând să ne străbată și-atunci am fost cuprinși de lâncezeală, poate, iar ceasul vieții noastre a încetat să bată. A încetat să mai arunce

Cântă, plouă și tace, n-are a face, frământă, geme, dintr-o durere, terne, gânduri eterne, simte, zvâcnet în tâmplă, tot ce se-ntâmplă și, caută, cu-nverșunare, o continuare,

Zbeng ! cade de pe cal albina târziu, mă-nghesui langă Odoacru ca-ntr-un meniu, îmi intră sos pe după glezne, cleios ce baltă de speranțe e pe jos ! Mă ofilesc în circumstanțe cu care nu

zbor trist înalt sever pe culmi adânci de rouă iar aripa din frunte mi s-a-mpărțit în două de-o parte-n partea dreaptă ea s-a infipt în cer albastră văgăună de unde pot să sper iar

Între K și M stătea pasul calului, pășea numai între K și M calul ori de fildeș ori de lemn și-asta-ntr-una până când, de K - J el nevăzând, nici de M - N,O,P,R, de etern i se urî, de

Un cal ce iubea o batistă muri, batista atunci se despături și ninse o ploaie amară, de vară, însă fără chitară.

Scriam cărți în care, tot felul de oameni, făceau tot felul de lucruri și-apoi n-am mai scris. meditație între felul unu și doi, somn adânc mai apoi, vis. după masă o ploaie, după ploaie

Citesc Dali. Mă strecor preocupat în imagine și adorm. Corpul meu de girafă albastră vomitând tigrii zăbreliți se încruntă într-o margine. Totul e ulterior. Respir răsfirat și răsfrânt zboruri