Danut Gradinaru

Mimez felul în care trăiesc și nimeni nu mă-nțelege. Toți vorbesc despre greutatea de zi cu zi, dar nimeni nu face nimic, să o

Am lăsat totul în urmă casă, familie, frați și surori toți au fugit cum au putut în lume, nu știu dacă vreodată am să-i mai întâlnesc

Pășind pe lespezi umede și reci cu păru-n vânt, în negura întunecată, pe pietre neclintite-n veci m-aplec citind cuvinte de o

Femeia cu ochii verzi, niciodată să n-o crezi. Îți spune vrute, nevrute și nu vrea să te asculte. Este

Toridă zi, în miez de vară mă-năbușă al ei delir vreau o răcoare, să mă doară, aer curat, ca să respir. Să

Născut în chin și suferință. Creat în abisul moale sânge din sângele tău, parte din tine. Fruct al dragostei,

În nopțile cu lună plină noi împreună ne plimbam, priveam luceferi de lumină și greierii îi ascultam.

Matinal ca o rândunică muncește mereu, neobosit. Cu mintea trează la cântecul cocoșilor și inimă curată de creștin.

M-am așezat pe lama tăioasă a unei stânci. Ce se-nalță spre cer din trecut. Fiecare mișcare a mea îi dă o nouă umbră. Mă ridic de jos, o privesc de sus

La mulți ani copile! E ziua ta. Dă-mi lacrima din ochi s-o șterg și nu mai suspina. Arată-ți zâmbetul

Treaptă peste treaptă se-nalță spre orizonturi noi idealul absolut. Fără

Copil crescut cu dragoste de mamă. Unde îți e copilăria? De stai acolo sus pe baricadă, să aperi omenirea. La tine

După cum se vede, în ultima vreme s-au schimbat rolurile în această scenă.Săracul nu mai poate să cerșească deoarece a devenit un profit din care profită alții, sărăcuții, au o problemă

Singur în noapte stau ș-aștept, timpul călător. Să treacă pe la mine, să-i spun cât mi-e de dor. Să-mi lase-o clipă de gândire să-mi amintesc de-a mea iubire și s-o

Inimă de aur, închisă-n colivie. Păzită cu mânuși de fier. Vreau să te eliberez

Combinație de culori, ce se îmbină, cu diverse tonalități, conduse de o mână fină, de poet.

Peste ani, peste timp, totul va pieri curând și încetul cu încetul ne vom transforma în artă

Mozaic de cuvinte cu noduri înghețate. Mănunchi de frunze cu cozile legate. Perpendicular pe ipotenuză, acele din carul cu fân, se scot, unul câte unul.

Voi cei ce-ați plâns acest mormânt, păstrați ca amintire, în cinstea celor ce-au murit, imaginea lor vie. Doar ei s-au dus pe alt tărâm,

În freamătul de șoapte, ce disting? E vocea ta melodioasă. Aștept să taci, să-ți dau un singur gând, în liniștea, ce greu apasă.

Imense umbre apasă pe cerul însorit. Acoperind văzduhul cu mantia albastră. Se agită marea-n porturi, corăbii clătinînd, dar vântul suflă tare de parcă nici nu-i

Pe picior de sărut, suspin, vreau mai mult, dar el nici nu mă aude. Sunt eu umbra falnicului salcâm ce-și apleacă cu greu crengile încărcate cu brebenei în alinarea vremii ploioase. În vechiul

În ritm de rimă se așterne pe hârtie din inspirație și cu subînțeles. Definind tot ce se ascunde în materia cenușie; descrie fir cu fir și același înțeles. Orice