Danut Gradinaru

Cortina de fier, într-un final ți s-a deschis după atâția ani de suferință și de vis, am așteptat cu toții porțile deschise nu era mai bine să rămână-nchise? La ce folos, nu s-a schimbat

Trăiești visând, cu totu-n gând ești singur, nu scoți un cuvânt și dacă vezi pe cineva nu-i spui nimic de lumea ta. Te-ascunzi după fiecare umbră ți-i totu-n tine, bucurie, ură ești egoist,

Călcând pe urme de țăran vezi cum se face grîul ban sau din făină pâine albă e bună când o scoți din tavă.

Părinte am păcătuit dă-mi voie să mă spovedesc din biblie nu am citit nu știu măcar nici să citesc. Vreau să am sufletul curat să fiu creștin, în țara mea nu pot să trăiesc în păcat; te rog

Îmi plac ochii tăi, sunt foarte frumoși strălucesc în noapte, intră peste tot. În minte, în gând în sufletul meu; n-am să-i uit nicicând îi voi iubii mereu. Două nestemate de mare

La asfințit și fluturii se pierd. Înnaripate voci, se sting cu totu-n noapte; toți se retrag și locul e stingher. Ici colo se aud doar niște șoapte. E liniște și pace. E pustiu. Un somn adânc

E ziua ta, la mulți ani mamă! Nu te-am uitat, îți caut cu drag când amintirile mă cheamă imi vine câte-un dor natal. Îți scriu și plâng și-mi este teamă să nu te pierd, cândva de tot așa e

Cînd ochii se deschid, citesc lumina ce-ți arată, culoarul ei firesc; bucurie, surîs, zâmbetul curat citesc suferința, despărțire și plâng când ai plecat. Citesc fel și fel de

Când se deschide, orizontul și paseri zboară către cer când soarele-ncălzește locul cu raze, propagate în eter; când s-a trezit și ultima suflare ce se întinde ca un leu și cască larg, cu

Culori dispar în umbra nopții ascunse se disting cu greu stele sclipesc în depărtare și strălucesc pe cer mereu. Luceafărul, o stea mai mare privește jos, fundalul greu cu gândul împrăștiat

Pe aripi de primăvară înflorește al tău vis, realizând în scurtă vreme tot ceea ce ți-ai propus. Și dintre atâtea șoapte se-nfiripă într-un ceas; legătura de aproape, ceea ce a mai rămas.

Lumină din lumină răsare ca o rimă se-aprinde ca o flamă din suflet, ochii cheamă. Să încălzească locul se îmblânzesc cu totul cu mic cu mare cântă căldura, îi încântă. Văpaie cu

Lecții de dans la patinoar la început nu ai habar mai mult pe jos decât pe sus cu toții cad pe lunecuș. E greu să-ți menții echilibrul dar și mai greu să fii tu ghidul; cum ai putea să le

Viteză, motoare, sunt lucruri în mișcare alimentate mereu și îngrijite pot fi necesare, utile pentru noi iar de alții mult, mult îndrăgite. Conduse cu atenție și mare grijă respectând

Veniți de pretutindeni cu toții să arate, sunt pregătiți temeinic și tineri și voinici. Cu inima curată, simbolul țării poartă iar imnul lor vibrează și steagul se-nalță suntem și noi

Dintre atâtea clipe, petrecute pe când eram copil, mi-aduc aminte multe; șirag de amintiri în curcubeu de vis, apar și deapănă, încet, încet în ritmul solitar. Crâmpeie retrezite, de mi de ori

Creat printr-un ansamblu de mecanisme noi, în linie de maximă importanță pentru ei e menit să înlăture noi. Prin competivitate, mare precizie mereu neobosit, nu ia nici o decizie. Numai

Ce e viața pe pământ, frunză legănată-n vânt! De se schimbă la culoare timpul trece, iarna doare. Ca și timpul, călător omului i-aduce dor; de se-ntoarce înapoi să mai treacă pe la

Le mulțumesc, tuturor cititorilor mei eu am scris ce am știut voi ați fost prezenți, dintotdeauna ați citit mereu! Sunt atâtea lucruri frumoase pe internet noutăți care circulă cu o viteză

Umblând desculț, prin cioburile sparte cu păru-n vânt și mâinile legate și ochii roșii cu pleoapele lăsate, mă las împins încet, încet de la spate. Vântul aspru îmi biciuie fața arsă de

Urme, indicii, dovezi curate săpate adânc în zidurile plate. Într-un limbaj străvechi, necunoscut sunt dăltuite-n piatră. Desene ce descriu, mai multe voci și fapte; istorii vechi scrise cu

Labirinturi, cu indicatoare, limită de viteză și multe semafoare.

Piatră peste piatră așezată simetric pe fiecare treaptă. Sculptată în natură, de-a timpului lucrare, si așezată cu migală de-o mână lucrătoare. Zidit cu măiestrie, în locuri de

Limbi ascuțite, ce se întrepătrund până în adâncul inimii, cu glasuri subțiri și dulci ce se sting într-un adânc suspin și o muzică ce cuprinde freamătul așternutului moale, în ritmuri sacadate