Poezie

Închipuire

Liberă în noapte

1 min lectură·1 iulie 2008

Mediu

Pășind pe lespezi umede și reci

cu păru-n vânt, în negura întunecată,

pe pietre neclintite-n veci

m-aplec citind cuvinte de o dată.

M-am rătăcit în drumul spre pustiu

nu am nici aripi, nici picioarele legate,

sunt singură și albă și rece de mormânt

și vreau să sting cu mine-un jurământ

de care sunt legată.

Deschide-mi poarta păzitor de veci

arată-mi calea de blestem furată,

să evadez din inimile reci

ce-au încetat de mult ca să mai bată.

Voi mi-ați aprins lumina, dar eu am întuneric,

și simțul stins și sufletul de piatră,

voi mi-ați vorbit frumos, dar eu am să vă sperii

și să v-alerg, din când în când prin casă.

Strecor fiori de gheață cu strigăte în zbor

de voci tremurătoare, ce se-ascund în șoaptă;

plutesc călcând în aer, cuvinte care dor

și vă trezesc, în liniștea firească.

001.688

Danut Gradinaru. “Închipuire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danut-gradinaru/poezie/1790552/inchipuire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.