Viață de kosovar

Am lăsat totul în urmă

casă, familie, frați și surori

toți au fugit cum au putut în lume,

nu știu dacă vreodată am să-i mai întâlnesc înaite să mor; Dumnezeu să fie cu tine.

Lăsați-mă liber să-mi urmez pașii; am câștigat cu greu această libertate

nu vreau, nu vreau să dispar și eu am prea grea încercare.

Am citit în ochii lui durerea

am văzut frica și dorul etern,

l-am lăsat să-și termine povestea

i-am dat o pătură, ceai și un fes.

Fugeau cu toții speriați de o frică

ce mă îngrozea și pe mine o dată cu ei.

N-am să uit niciodată acele priviri

ce parcă mă fixau mereu; cu ce-au greșit ei? Ce-au făcut, dacă acolo s-au născut?

Dar vorbele parcă au amorțit în șoapte

și glasul mi s-a stins și el,

vroiam să-i răspund, să-l chem mai aproape

dar alarma începe să sune-n eter.

Comentarii (1)