Poezie

Pe urme de țăran

În singurătate

2 min lectură·22 iunie 2008

Mediu

Matinal ca o rândunică

muncește mereu, neobosit.

Cu mintea trează la cântecul cocoșilor

și inimă curată de creștin.

Pe ulița satului coboară,

un suflet de om înalt și voinic.

cu saci-n căruță se duce la moară,

să macine grâul ce cu greu a muncit.

Iubește pământul și sfântă-i e apa,

și calul ce-l poartă la drum pe imaș,

își apără glia cu coasa și sapa

și cântă și cântă un cântec doinaș.

Un zâmbet îi luminează fața arsă de soare,

a fost rod bun în acest an, e mulțumit.

și își îndeamnă roșcovanul la povară:

-Haide băiatule că mai avem puțin.

-Dă-i bice măi Ioane că-i coadă la moară

îi strigă-n depărtare un vecin.

-Nu-i ba, am timp să pufăi o țigare,

și calului nutreț să-i pun.

Dând sacii jos îl întreabă morarul:

-Copiii sunt bine, spune, ce fac?

-Bună-ntrebare bădie morare,

sa-u dus cu toții la oraș.

-Sunt singur acasă și Leana-i pe moarte

și simt o povară de om pătimaș.

-Nu am și eu, pe cineva să m-ajute,

-Nu am cu-i să-i las, am muncit în zadar.

Privirea rătăcită îi fugi mai departe,

spre ogoarele-ntinse încercuite de ape,

nu mai sunt în stare să merg mai departe,

s-a stins a mea putere sunt doar

o umbră-n noapte.

001.650

Danut Gradinaru. “Pe urme de țăran.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danut-gradinaru/poezie/1789058/pe-urme-de-taran

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.