daniela rodica rus

iubim pe jumătate cu o jumătate de inimă o jumătate de creier cu o jumătate de trup o jumătate merge la plimbare râde conversează se întâlnește cu alte jumătăți cealaltă mai puțin

de ar fi să trec din păpușă-n păpușă aș țopăi până ce piciorul ar deveni mic femeia-placentă la naștere nu aș mai țipa aș râde aș înlocui laptele cu apa izvor răsfirându-se printre

pentru acea zi mi-am sucit picioarele mi-am întors pe dos creierii și pielea mi-am pus pantofi cu toc să par mai înaltă mi-am izbit de două ori fața de perete am pus în mâncare

femeia trecea visătoare prin pana poetului se descălța de fiecare dată când trecea pe la el la ușă o întâmpinau o mulțime de animăluțe el se făcea că-i pasă de genul feminin tocmai

bărbatul din vis îmi atinge mâinile îmi dă posibilitatea să-mi întorc inima pe dos cu o iuțeală demnă de cartea recordurilor să-mi dăruiesc mie însămi răgazul să-mi dezleg picioarele din teama

azi mi-am trimis toți îngerii la plimbare i-am amăgit că au aripi noi la magazinul din colț obișnuita cafea îmi amintea de nopțile nedormite profitam să mai fumez o ultimă țigară înainte (aveam

nu sunt eu sunt umbre călăuze peste ani riduri ce ascund destule secrete ochii sătui se atâtea mizerii piele căptușită cu creme farduri în schimb sunt scurgeri imense copii pe care nu i-am

în pielea necunoscută în care alunecasem o lună frumoasă și un adevărat festin se pregătea tocană de măruntaie și vin sărat mirosul stârnea cățeii pământului am stat pitită o vreme dar le

să nu mă judeci dimineața când afli că nu există vise așteaptă măcar aburii cafelei senzația de serai de magie în adâncul zațului de alladini pe covoare fermecate la amiază poate fi

luna se ridicase spre cer o țineau la pământ pletele așa că se răstise la stele măcar una să coboare după ele de spaimă pământul își trezise câinii de mult nu mai dormiseră atâta de le

caii abia coborau de pe pereți, îi încălecau Feții-Frumoși ce nu mai aveau stele numai animale fără picioare, ce mai rămăsese din aripi dăduseră vrăjitoarelor acestea cunoșteau fiecare din

eu am mai trecut pe acolo bătrânul înger tot așa cum îl știi cu ultima pană din aripa dreaptă încerca să scrie cu stânga se pregătea de zbor tot orb tot orb

ce a fost? ceasul rău și pisica neagră și-au dat întâlnire babele fredonau pe la colțuri noile refrene bisericești treisprezece cădea într-o zi de vineri nu era harți-bunătățile se

...îți trimit un gând să mi-l umpli de speranță.... semnat,inima