daniela rodica rus

zbor deasupra ta (aici o cădere) mă leg de cuvintele tale pentru o dezlegare (aici o enigmă) mă agăț de gând ca să mi te desfașor din creștet până la inimă (aici o lumină) de la inimă

îmi spuneam că așa o să-mi arunc hainele cele murdare o să mai scap de câteva straturi de piele în plus și de striațile creierului să mă descojesc asemeni unei portocale zemoase dăruite

vino!ispita mi-a năpădit trupul capul mi l-au retezat gândurile falanga macedoneană mi-a intrat mie însămi în inimă cruci mi-au răsărit pe mâini doar mai pot vorbi limba în rostogolire de-a

sunt atâtea lucruri de pierdut ar fi păcat să nu fim martori tăcuți în scurgerea splendid de dureroasă a clipei poate ar trebui să renunțăm la tăcere să silabisim treptat cuvintele să cântăm

astăzi n-o să vorbesc deloc mă duc doar la întâlnire cu mine să-mi fac tranfuzii de speranță

nu va ști nimeni niciodată că există un colț de cer unde stelele dansează unde spiridușii dezgroapă inimi unde michelangello repictează geneza nu va ști nimeni că te poți întoarce pentru a

suntem plurali de noi atarnă alți oameni toți trag de o inimă fiecare vorbește o limbă diferită sagrada familia! (umbra mea unduindu-se liniștitor prin tine)