rătăcire
mă simt Doamne la marginea Pământului în jungla amazoniană liane îmi simt gândurile copacii piedice din când în când un animal de pradă mă pândește-propria-mi conștiință caut resurse pentru a
călătoria
ca și cum ar fi ultima noapte vreau să o fac zi să pornesc de dimineață în hainele de copil grădiniță școală mâna mamei purtându-mi pașii castelele de nisip merele din grădina
așa mai desprind o bucată de cer
scriu... între mine și tine apar rădăcini ivesc mlădițe în simfonia tăcerii crengile adevărului despicând trunchiuri liane ce se agață de stele între tine și mine se înmulțesc pașii mâinile
meci amical
ce mă fac cu tine suflete? te-ai ramolit de tot ți-ai pus singur lanțuri și cătușe ai aruncat cheia spre sfântul petru și azi e ziua cea mare se bea apă din cupa speranței echipa adversă a
celui care mă citește
să nu mă judeci dimineața când afli că nu există vise așteaptă măcar aburii cafelei senzația de serai de magie în adâncul zațului de alladini pe covoare fermecate la amiază poate fi
scrisoare
...îți trimit un gând să mi-l umpli de speranță.... semnat,inima
