celui care mă citește

să nu mă judeci dimineața când afli că nu există vise așteaptă măcar aburii cafelei senzația de serai de magie în adâncul zațului de alladini pe covoare fermecate la amiază poate fi dureros atunci mă apucă o nostalgie aparte mirosuri grele de mâncare despicări tăieri de vene sinucideri peste siestă trec judecă-mă seara după ce sting lumina și închid ochiii atunci da atunci da