Poezie
file de poveste
ispita
2 min lectură·
Mediu
luna se ridicase spre cer
o țineau la pământ pletele
așa că se răstise la stele
măcar una să coboare după ele
de spaimă pământul își trezise câinii
de mult nu mai dormiseră atâta
de le crescuseră dinții de lapte
riscau să nu cunoască bătrânețea
**eu mă duc până în transilvania**
le spuse cel mai mic dintre ei
**acolo oasele se vând în trupuri
acolo pot să dobândesc blană de leu
să-mi dezvolt instinctul de pisică
să mă echilibrez**
vrăjitoarea îl aștepta de mult
îi puse la dispoziție ultimul model de mătură
făcea o mie de turații în timp
mai să renunțe de spaimă
**nu te uita așa la mine
am fost astăzi la dentist
avea să-mi scoată ultimul dinte
dacă nu îi împrumut pe ai tăi
contele vlad o să-mi plătească voiajul
te așteaptă o viață se lup**
dincolo îl aștepta nemurirea
marele corb îi împrumutase capul
aștepta pe cineva să-i lipească aripile
contele i le pregătise cu o seară înainte
între timp le mâncase
se murea de sete pe acolo
aveau bere dar pentru asta
îți vinzi glasul
oricum sângele se cumpără la rație
îl așteptau cu proțapul bine încins
îi puse la dispoziție o baie de condimente
din oasele lui vor face țepe
râdeau sicriile de atâta noblețe
după calcule filosofice asta e noaptea
de scos șarpele la plimbare
mirosul său de ispită
năștea înșiră-te-mărgăritare
nu-i ia mult să ajungă la capătul pământului
darăminte la sânul femeii
călătorise ani lumină
și cum îi apucase înserarea
hotărâse să mânânce un măr
tocmai din grădina interzisă
într-un moment de neatenție îl înghițise
pe treptele reci ale palatului
sângele îi devenea cald
când lua cap de femeie când ochi de pisică
când avea blană de lup când devenea mărgăritar
bine i-ar sta împărătesei cu un colier
îl puteai vedea când țâșnind după ușă
când agâțat de tavan
când te uitai în oglindă când în propriul suflet
dacă nu avea mărul avea sămânța
se strecura din cameră în cameră
de la el la ea de la ea la el
se împiedica de câte o cruce
jura să nu meargă niciodată în turla bisericii
finalmente se cuibărise
la sânul femeii cu gândul la bărbat
clopotele începeau să bată
își semănase coada
002350
0