Daniela Luminita Teleoaca

... am încercat să dizolv estetic unele prejudecăți (cf. romantism-atitudine facilă, într-un fel... bovarică vs. romantism-atitudine contemplativă, adică profundă, ceea ce presupune conviețuirea armonioasă între emotivitate/ sensibilitate și luciditate/ reflexivitate, cu alte cuvinte un "paseism" asumat). Mulțumesc!

... valorizăm puțin altfel "realitățile". S-ar putea spune că e o perspectivă pesimistă, dar e numai... obiectivă/realistă: obosit / plictisit.. etc. să te mai lupți cu morile de vânt, vei ști ALTFEL rost să faci de "asaltul iubirii" sau/și (implicit) de "invazia de certitudine". În orice caz, diferențierea devine posibilă prin comparație/opoziție, mai exact prin raportarea "acum-ului" la vârsta paradisiacă a Copilăriei, când nici prin cap nu-ți trecea că cineva spusese, că mereu "ceva" îți va da dreptate ție însuți să afirmi...: Homo homini lupus. "Frica" se poate solda însă și cu efecte mai puțin negative: e acea doză de adrenalină care nu întotdeauna te împinge să fugi, ci să cauți repere..., dibuind chiar și cu bastonul. O soluționare, în ultimă instanță, prin sine însuși, iar nu din exterior.
Mulțumesc!

... căci fiecare dintre noi tinde să valorizeze puțin diferit una și aceeași realitate. Aici, subiectul experimentator resimte gradul maxim/matricial al acesteia (atunci, "traversarea" zilei musai trebuie să-și găsească alte repere!). O poveste despre cum Sinele trudește să iasă din mulțime ("pe o margine de lume"), să-și asigure continuitatea, dreptul la următoarea durere / înserare... PERSONALIZATÃ. Mulțumesc!

... numai că nu ar mai fi poemul meu, starea mea de la lăsarea luminată a înserării... Și-apoi, dc aș renunța la ultimele 2 strofe, musai s-ar impune schimbarea titlului... Noi n-am vrut să ne înrolăm (cf. ultima strofă), pentru că... (vezi prima „strofă”), dar a trebuit să ne... (cf. a doua strofă)... Dar ai dreptate, pornind de la a doua „strofă”, s-ar putea face un text idependent.. O să valorific tema „păpușarului” cu o altă ocazie... recunosc, mă ispitește...
Gânduri bune și mulțumesc frumos pt comentariu!!!

... am intrat așa într-o doară sau, poate, mânată de dorința de a citi textele unor autori preferați (suficient de bine reprezentați). E bine să cunoaștem, să conștientizăm limba pe care o vorbim, să optăm pentru varianta / variantele care o înnobilează, în primul rând din punctul de vedere al corectitudinii, iar corectitudinea are drept criterii forte logica și poziționarea într-un context generos / complex, istoric, cultural, lingvistic... Gândurile mele cele mai bune celui care la fel a gândit recomandând acest text! (pe post de... PS)... mi-a plăcut și imaginea atașată!!! Altfel, am renunțat (și) la... iubiri de decenii... et caetera. La Poezie, NU!

o zi bună, doamna Reiter!

...patul lui Procust e atunci cd vrei cu orice preț (și pe un ton nu tocmai..., nici...) să-ți impui subiectivismele / subiectivemele asupra afectivității / libertății etc. celorlalți. înclin să cred că numai o părere ffff bună despre sine poate genera astfel de "conduite" / convingeri(ghici, asta ce mai implică?). mai ales cd nici măcar nu-ți asumi coborârea cuvântului în.. vorbă... și riști să-l faci și pe aproape(le), care, în fapt, e un mare... departe, să alunece la fel de lamentabil. și, da, am experimentat-o pe propria piele / propriul picior: am fost tratată de... entorsă, cd, în realitate, lucrurile erau mult mai grave... dovadă că problemele se fac simțite și azi... asta e cu impostura... doctorilor cu sau fără mustață, care vor cu orice preț să...
și nota bene: textul e încadrat la "proză", n+are nicio treabă cu alte "specii" / "genuri" (muza n-a fost aptă de poezie, de această dată). În sfârșit, mă opresc, nu vreau a-mi face un obicei din a explica la nesfârșit celor de la... grupa miiiică... aștept să mai crească, deși așteptările mele nu sunt deloc hiperbolice. Cu bine.

coNțu, desigur.

Sincer, făcând un efort de a mă situa dincolo de limitele înguste (și ineficiente) ale subiectivismului (feminin sau... doar universal), nu văd în cele scrise mai sus decât expresia (banală, total neprolifică pt.. ceilalți, dar și pt sine însuși) a unei malițiozități remarcabile și, desigur, a unui timp-berechet (ia-l de unde nu-i... în cazul meu!) menit să asigure spațiul de desfășurare "prodigioasă" a celei dintâi! Domnule, renunțați puțin la lipsa de imaginație (= inclusiv sensibilitate) și înțelegeți, fie și parțialisim, că iarba (săraca..iarbă, ce bătătorită fuse în ultima vreme!!!) poate crește și din pământ și chiar din... ea însăși (din pământ din iarbă verde), dintr-un sentiment al uimirii frumoase, ce coincide cu minunarea în fața creației Lui. Pantofii sunt din lac, adică sunt expresia a tot ceea ce NU este tern, lipsit de emoție, de empatie, de.. bunătate în sensul acela.. biblic colosal,nu multora accesibil.. malheureusement!!Ciocolata ține de porția de endorfine, garantă suverană a... Fericirii (vă amintiți, și amandinele conțin muuultă ciocolată!!). Și, da, domnule, strada este vie, însuflețită de pantofii din lac și de "restul". La o adică, da, pantofii pot fi din ciocolată.. de ce nu?!!și pot "crește" în iarbă, pt că acolo este habitatul celor care știu frumos a ființa!! În perfect acord cu acestea, o filosofie(vegetală, în cazul de față) nu poate fi decât parfumată, iar nu aridă, ternă...: Iubirea resemantizează, inclusiv olfactiv, totul! Desigur, de gustibus non est disputandum, vă las - cum spuneam - corbii, îmi iau - cum răspicat afirm!! - narcisele, amandinele, platanii filosofând parfumat, ciocolatele, lacul etc.. MÃ SIMT PERFECT în compania tuturor acestor daruri!!

ps: ați "uitat" să spuneți ce v-a plăcut?! Înțeleg că.. restul, adică 85-90 la sută din poem?! Atunci, cred că am empatizat perfect!!
Și, da, sigur că da, dispunem de liberul arbitru. Suntem suficient de inteligenți ca să ne oprim atunci când trebuie. Dar cu "trebuie" e deja o altă filosofie... parfumată! Mult prea complicat, mai ales vânați de timp cum suntem! Succes la ale dvs. PUNCT.

... îi exclude din start (volens nolens) asumarea condiției de trăitor într-ale Copilăriei,. ca vârstă paradisiacă, indusă / garantată de puritate (= nerăutate, nesemeție etc. etc.). Când, om fiind, copilul riscă să cadă într-ale... oamenilor, el se căiește sincer, nu-și trimite la plimbare niciun înger, ba dimpotrivă. Cam așa / atât.
Toate cele bune, D.

...da, domnule Conțu, iarba n-are... încotro: musai trebuie să crească, nu de alta, dar aceasta este expresia (numai) uneia dintre legile elementare cărora, volens nolens,... nolens-volens, cel puțin... deocamdată, trebuie să ne supunem!
Și EXACT așa e: nici nu ne născurăm bine, că și furăm (ab)sorbiți în tumultul existențial!! Dc știi să ți-l asumi,... tumultul... desigur, o să te trezești pe nesimțite într-o frenezie "neiertătoare" a ierbii! Finalul era...poanta, dc vreți... Nu mai adaug nimic..., într+adevăr, e cam... complicat, aș putea scrie cel puțin un eseu fff consistent pe tema asta!!

ps: în niciun caz nu era vorba despre accelerația aia la cr v-ați gândit dvs!! (ghici despre care alta /... multe altele?!)
2. vă las dvs... corbii și restul... "arsenalului"!! Nu prea îs pe gustul meu!!
3. dc e prea alambicat inclusiv comentariul, eu zic, in cor cu înaintașii, Repetitio, mater studiorum!!!

cu bine, mulțumesc pt "nedumeriri", îndeosebi pt.. provocare!!

Fost-am creați nu după „orice chip” și „orice asemănare”: infinitul pusu-ni-s-a-n noi: sentimentele, ca și culorile etc., or fi ele - într-o ordine pur denotativă și... primară (cf. x culori primare, y sentimente... primare) - limitate numeric, nu și... nuanțele/ subtilitățile acestora, cochetând cu nesfârșitul!! Și apoi, când te ridici și revendici după-amieze suficiente, nu musai te gândești la numărul sentimentelor, ci la amplitudinea pe care o poate dobândi și, implicit, genera un sentiment în sine. Altfel spus, adesea, realitatea fizică (palpabilă, denotativă) se dovedește a fi neîncăpătoare pentru cealaltă realitate, ce ține de așa-numita „parte nevăzută a lucrurilor”. Blaga spunea cândva: „Dați-mi un trup, voi munților: Numai pe tine te am, trecătorul meu trup, / și totuși/
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe frunte și-n plete,/ căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet / ce-l port” . Magistral!!!!!

Mulțumesc!

.. de o naturalețe care, în loc să (te) intrige, te cam dă... gata!! Este, practic, o frântură verosimilă dintr-un dialog (imaginar) / monolog în care enunțiatorul simte nevoia - și chiar o face - să exprime, cât poate de necenzurat, starea momentului. Am reținut în special:
"pentru a fi pe val
trebuie să te trezești un pic mai devreme
din ce în ce mai devreme, până când observi că nu mai poți să observi diferența dintre noapte și zi" (de ce mi se pare.. un tablou foarte.. familiar?!)
"noaptea, luna ți se pare o meduză albastră
nu-i simți veninul
pentru că el deja este în tine de când te-ai născut"
"aici e vorba de altceva, despre iarbă
despre nisipul pe care îl țin în pumni"

Îmi place și invitația de a veni cu ceva... "credibil"!!! (ador... CREDIBILUL!)

Am scris-o într-o zi de marți, după o minimă revelație a compunerii ființei umane (în / cu toate... dizarmoniile sale!!) după modelul armonios al Cântecului. Un fizician vorbea de curând despre diafanizarea materiei: m-a fascinat felul acela / acesta în care, pătrunzând dincolo de aparențe,"rarefiind" materia, dai de cu totul altceva: s-o chema energie, suflet,... muzică, divin...?! Puțin din toate!?

Gânduri bune, D.

... pentru părerea exprimată! Nu pot decât să mă bucur sincer dacă am adus un moment de situare in "autentic". Am avut o stare... "grea" și chiar a trebuit să mă exprim! Ce ne-am face fără poezie?! Poate că Ea,... Poezia, chiar va salva... lumea! În orice caz, până atunci, dumneaei știe să "comită" frumoase ieșiri din criză, din monologurile (extenuante adesea) cu acest imediat al contingentului necruțător!

Cu prietenie, D.

PS: cu această ocazie (și, totuși, deloc... circumstanțial!!) mărturisesc a vă citi și admira constant textele!!!

... a existat cineva căruia i-a plăcut suficient de mult acest text (care și mie îmi place, așa simplu cum este!) încât să îl recomande! Gândurile mele cele (mai) bune!

... simtind că, în încercările mele de a „face”... poezie, am luat-o puțin pe... arătură, mai exact am început să mă mișc într-o direcție care, sincer, mie îmi displace. Plus că înclin să cred că mai ușor / verosimil?! se face poezie cu „chestii concrete” decât cu „abstracțiuni” și „generalizări” (un fel de autocritică... voalată !!!!). De exemplu, aș putea să scriu despre starea / stările pe care le am EXACT în momentul în care am impresia / certitudinea că am pierdut ceva anume / că voi găsi ceva anume / că voi face / chiar fac ceva anume etc. HIC ET NUNC.

Mulțumesc!

... atunci, instinctual, căutarea ta îl / o (mai exact!) descoperă (sau doar se autoiluzionează că..) în te miri ce..., bunăoară într-un cântec... dăruit poate, cândva, chiar de el, mai exact de ea... Iubirea este bivalentă, ca viața însăși... Uneori măcar dobândim seninătatea acceptând intruziunile solitudinii în întregul de 2, pe ale durerii în fericire, pe cele ale morții în viață... C'est ca!!

Mulțumesc!

... poate doar devenii mai puțin...neînțeleaptă!! Ce ne-am face fără ea, fără poezie?! Unde s-ar duce atâtea cuvinte, atâtea stări?! Și ce ar urma după?! Mă încredințez ei, sper într-o formă din ce în ce mai puțin... nepoetică!!

Grazie!

Mă bucur sincer de tot că ți-a plăcut acest text extrem de simplu și de... necenzurat... emoțional! Ai intuit și exprimat mai mult decât foarte bine starea resimțită de mine, plasarea în raport cu... și cu... Mi-a plăcut foarte mult sintagma "zbor deasupra unui cuib de cuc...aaaa...., pardon, de pământeni" (!!!), iar urarea ta este in deplin acord cu hotărârea mea matricială de a pieri EXACT pe graiul propriu!!!! Că o fi curaj, ca o fi "nesăbuință", un pic de... copilărie, un pic de... feminism (doar ce-i prea mult strică, așa că...!!). etc., puțin din toate..., așa pieri-voi!
Cu prietenie, D.

PS: recitind micul text, nu mi-am putut stăvili un râs... destul de... interesant!! Și... am râs!!!