Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

unică trăire

file de jurnal afectiv

2 min lectură·
Mediu
nu nu voi comite niciun act eroic
nicio revoluție în minutele următoare
nici măcar o pagină de antologie privată
am să stau aici la discreția clipei
să se folosească de mine ca de recipientul perfect
o să mă usture o să mă umple o să mă doară...
o să mă golească... o să rămân
modelul supus asumându-și servitutea
de dragul artei al sentimentului acestuia pe care
l-am văzut prima oară dintr-un
tramvai
și era aglomerație
oamenii purtau arme
în loc de ochi
atâta grabă în a-l expedia
pe Dumnezeu
pulsul meu s-a oprit
a început să bată
într-o stație goală
într-o mie de spații deposedate
o păpușă dezbrăcată își flutura franjurile
deznădejdea din plastic
un balcon deplin de mușcate i-a făcut loc în viață
mi-am recunoscut mâinile dintr-un cosmos întreg
erau palide prelungi parfumate erau ale mele
în ce credeam eu? în ce credeam?
în formele acestea în sufletul din lăuntrul lor
nu voi comite niciun act eroic nicio revoluție
nici măcar o pagină de antologie privată
pentru asta e nevoie de acea unică trăire
care să te acapareze să nu-ți mai dea drumul
până la supunerea contradicțiilor
până la înființarea munților și luarea chipului
să o simți în gustul mărului al hainei pe care o alegi
în toate cuvintele acestea colective devenite dintr-o dată
posesiune individuală
în propriul sânge să o simți
în felul în care dai drum apelor
... un străin atinge o poartă
începe să vină un anotimp
alergi să-l întâmpini
și trăirea ta ESTE!!!
023.203
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
248
Citire
2 min
Versuri
42
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “unică trăire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14115211/unica-traire

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandra-alb-tatarATAlexandra Alb Tătar
"mi-am recunoscut mâinile dintr-un cosmos întreg" - ce iluminare(!), doar stând "la discreția clipei" o dilatăm și ne depunem armele din priviri (textul de față mă trimite cu gândul la toate obiectivele de ordin material, pe care în mod absolutist ni le fixăm, prioritar celor spirituale), alfel îl "expediem pe Dumnezeu" din noi înșine... îmi readuce în conștiință că "Ego-ul spune: După ce toate vor fi la locul lor, voi găsi și eu pacea interioară. Spiritul spune: Găsește-ți pacea interioară și toate se vor așeza la locul lor.” (M.Williamson).
Ceea ce găsesc fascinant la stilul poetic pe care îl îmbracă poemele dumneavoastră: pălăria creativității (fluiditatea versurilor mai ales) și eșarfa nonconformismului (în raport cu asumarea spontaneității în deosebi).
0
... i-a reținut atenția acest text, pe care eu însămi îl așez într-o "listă personală de preferințe" (și, da, chiar am criterii de selecție!). A te recunoaște, zic eu, e mare lucru într-o lume / ordine-dezordine în care haosul omogenizează periculos, până la pierderea identității. Să empatizezi cu aproapele, dar să-ți conservi eul pt a nu fi doar un simulacru de sprijin. Iar a te declara "la discreția clipei" echivalează (într-o posibilă interpretare) încredințării (credinței în "acel bine", "acel frumos", "acea pace"... lăuntrică, fără îndoială, aptă să instituie cosmosul exterior!). În acest context, "unică trăire" va fi acea trăire unificatoare (vs. haotică), în jurul căreia gravitează celelalte, relația dintre acestea conturând "personalitatea".

Cu sincere mulțumiri, D.

PS: sunteți o persoană deosebită [și nu pt că-mi "vorbiți" de bine textele!], dețineți acea noblețe interioară pe care așa de mult o admir la aproape(le)!!!

0